in ultimul sondaj de opinie comandat de udmr, despre care am scris in aprilie intr-un ziar care nu mai exista, se arata, pe la mijloc, ca in harcov, autonomia teritoriala este undeva pe locul 5 (cinci) in doleantele maghiarilor. inainte de asta clasandu-se crearea locurilor de munca sau imbunatatirea infrastructurii.

cu toate astea, din vreme in vreme, si daca stam sa ne gandim nu sunt chiar niste vremuri la intamplare, discursul nationalist se inflameaza brusc, apar legiuni secuiesti, pericole maghiare, extremisti, autonomisti, iar maghiarii devin, dintr-o data, pericolul public de peste drum. curios, in general, inflamatiile astea vin de la indivizi care sustin, printre altele, transilvania independenta, granita pe la brasov, sa primim inapoi de la buget tot atatia bani cat trimitem, etc. chestii de respect pentru tara si omogenitate, cum ar veni 🙂

lasand la o parte limbajul caragialesc si „spaima” nationala, oasele stramosesti, Istoria, avertizarile si in general apocalipsa care tinde, din cand in cand, sa se reverse peste partea asta de tarisoara, mi se pare interesant sa vedem care sunt momentele cheie in care ne aducem aminte de „sangele stramosilor”.

si cred ca nu poate fi uitat targu mures, martie, ’90. cand existenta Securitatii era amenintata. in urma evenimentelor din oras (batai intre romani si maghiari, victime, etc) solutia cea mai buna (care a parut de-a dreptul salvatoare) a fost crearea unui serviciu de informatii. SRI. care, potrivit volumului „mostenitorii securitatii” al lui marius oprea, a inglobat 80% din personalul vechii securitati. pericolul fusese anihilat. oamenii de bine au continuat sa vegheze oasele bunicilor.

apoi lungul episod funar, inmormantarile steagurilor, bancile tricolore. o guvernare a fricii. e mai usor sa-i spui la om ca Janos vrea sa-i dea in cap decat sa-i spui ca n-ai facut nimic 12 ani. e mai usor, din cealalta parte, a organizatiilor maghiare, sa fluturi steaguri si discursuri autonomiste in loc sa explici de ce nu esti capabil sa realizezi niste proiecte pentru comunitate.

si de fiecare data cand se impun decizii hotaratoare, apare si frica. si buhaiala ei. maghiarii vor ardealul. e adevarat. dar, inainte de asta, vor joburi si drumuri. si nu vor, tehnic, ardealul, ci un anume gen de autonomie. curios, dar n-am citit niciodata editoriale spumegoase care sa citeze constitutia, atunci cand se pune problema „regionalizarii” transilvaniei. stiu zeci de politicieni si editorialisti care suspina cu gandul la transilvanismul lor si care se dau, in primul rand, ardeleni, cu pib-ul nostru ardelean cu tot, si viseaza granite financiare, dar nu i-am auzit niciodata punandu-si cenusa in cap ca se „pisa” pe Constitutie.

de ce apare intr-un mod aproape recurent pericolul janos, si mai ales cand se apropie campanii electorale? de ce se vorbeste la modul general ca „maghiarii vor”, cand, de fapt, tocmai sondajele comandate de udmr arata ca „nu vor”?! cui ii ajuta invrajbirea celor doua etnii? si pana la urma, CINE SPUNE ce vor maghiarii si ce vor romanii? mai sunt organizatiile maghiare reprezentative pentru populatia maghiara (doua notiuni, dealtfel, foarte diferite)? cand pe toate canalele media vine mesajul ca janos vrea sa-ti fure vaca si sa scuipe in fantana ta (din surse, normal), e clar ca te duci si votezi pe cineva care sa te apere. mai ramane sa vedem cine va fi Salvatorul Suprem, care ne va scapa de steagul si imnul secuilor, cel care va promite mai iute si mai mult „stoparea conflictelor” si „linistirea” etc…

asa ca, de fiecare data cand citesc „luari de pozitie” de genul asta
sau asta, tocmai dupa ce sri-ul avertizeaza cam asa, incep sa ma gandesc subit la consistenta discursurilor. am auzit de pericolul maghiar din 90 incoace de am obosit. niciodata, nici macar o singura data, nu am auzit de vreun proiect de ameliorare a situatiei. nici macar o singura data nu am vazut un conflict care sa izbucneasca brusc intre aceste doua comunitati, inainte sa apara sfaturile si avertizarile oamenilor de bine.

si nu, nu sunt pro-autonomista, nu sunt pe jumatate unguroaica si, in general, prin deceniul asta, nici nu prea mi se mai par niste criterii valabile. aceiasi oameni care se dau cetateni europeni, descopera cu inflacarare ca sunt arrrrdeleni, rrromani, rrregionalisti, nationalisti. pe rand, normal. in functie de cerintele din fisa postului si calitatea surselor.

personal, ma simt mai amenintata de incompetenta politicienilor din guvern decat de autonomia tinutului secuiesc. si tot personal, mi se pare jenant sa tot duci cofa asta la apa, doar doar o mai iesi ceva. sa fim seriosi, la cat de „hotarati si muncitori” sunt descrisi ungurii din transi, daca chiar voiau ei autonomie, nu o obtineau in 20 de ani?!

insa interesele, in cazurile astea, nu sunt ale romanilor si ale maghiarilor, ci ale cateorva servicii care au invatat niste lectii bune de la tovarasii care le-au predat prin ’44, cand au venit sa ne salveze. si atata ne-au salvat de nu ne revenim nici acuma din sangele stramosilor si cuvintele scrise cu litera mare.

si ce e mai trist, din toate astea, e ca „patriot” a inceput sa insemne un cineva care spumega si cere transarea iminenta a „problemei maghiare” (nostalgicii vor avea un fior amintindu-si de celebra „problema jidoveasca” si ce „minuni” a nascut ea). „problema maghiara”, aceasta sabie de un milioan de ori mai crunta decat „problema salariilor”, „problema somajului”, „problema autostrazii transilvania”, „problema procesului crimelor comunismului”, „problema” faptului ca inca nu a fost deconspirat nici macar un fost ofiter al securitatii, „problema legilor educatiei” si alte glume de probleme in comparatie cu joaca unor servicii istorice (poate n-ar fi rau de studiat care serviciu celebru are ca specialitate declarata „problema minoriatilor”) care au invatat ca acolo unde exista doua etnii, mai lipsesc „scrisorile oamenilor de bine” care sa arate iminenta apocalipsa.

m-am lungit, stiu. dar mi se pare ca de data asta „problema maghiara” ar trebui sa fasaie si, cu un drum, sa-i lase fara obiectul muncii pe cei care o tot invie din cand in cand, fie ei maghiari sau romani. sau rusi 🙂

(ca o chestie. daca sri-ul a ajuns sa „avertizeze” de escaladarea acestui conflict etnic, stam rau. daca sri e un serviciu de informatii care se respecta si care si-a facut treaba bine, n-ar fi trebuit nici macar sa auzim despre aceste probleme, nu?)

Anunțuri