„sora catre sora: ai ales moartea!

sora catre sora care a ales sa uite cine i-a ucis fratele: am ales sa fiu de partea ucisilor, nu a ucigasilor!
Katyn. Andrzej Wajda

Katyn.

el este un om ciudat si plin de semne si masuri. aseara ne-am uitat la katyn. acel katyn. cumva l-am inteles. se potriveste aceasta replica, reprodusa dupa ureche din film, cu surorile care disputa principii pe piatra de mormant a fratelui.

intrebari: pana la urma, cui folosesc 20.000 de ofiteri morti? ce juraminte sunt mai „tari” decat acel „la bine si la rau, pana cand moartea…”? unde se termina omul si incepe animalul? ce fel de biserica e aia care profita dintr-un razboi? si. cui foloseste un razboi?

uimire: cum viata reuseste sa-si gaseasca, asemenea apelor, un punct ascuns, nebanuit, prin care se revarsa.

sistemul.

mi-am inceput ziua ducandu-mi copilul la cresa pentru prima data. cum ar veni, a fost prima lui zi de „sistem”. deep inside, cred ca nu exista parinte care sa nu se urasca pentru asta. ii initiem. pentru binele lor, nu? 🙂

populatia.

apoi ascultand parerile cantitativ-comunistoide ale acestui sef de consiliu judetean. care a descoperit insusi principiul. „banii sa urmeze populatia”. sa nu se mai imparta pe principiul procentului politic, ci pe principiul procentului „populatiei”. de ce e mai buna varianta a doua? probabil pentru ca are cuvantul magic populatia. cand spui, mai nou, „populatie”, parca redresezi istoria. supralicitat gen boc: pentru populatie, in sprijinul populatiei, in interesul…

populatia asta a devenit, acum, scurt, cat o campanie, scutul unor inapti. de ce sa judeci calitativ, cand „populatia” sta acolo si abia asteapta s-o transformi in purtator de interes? de ce sa te cramponezi in proiecte, cand argumentul majoritatii, al numarului, statistica, iti face din tampenie o mare realizare electorala.

si lumea chiar nu e proasta, vede si intelege, indiferent de ce apare in ziarul de a doua zi. respectiv ode la o initiativa care nu se poate ridica mai mult de doua degete peste sistemul de acu’ 25 de ani. de unde ajungem la epilog.

statistica.

acest pseudo-intelect. statistic, cei 20.000 de morti de la katyn sunt o linie trasa pe o harta. statistic, mi-am bagat copilul in „mega-sistemul” in care va trebui sa isi gaseasca un drum in viata, sistem fara-de-care-nu-se-poate. sistemul populatiei. statistic, acest presedinte de consiliu judetean gandeste pe majoritati, esantioane, voturi. linia dintre majoritate si minoritate, din punctul de vedere al „populatiei”, este pe cat de pacatoasa filosofia unei dictaturi. in fapt, „populatia”, ca principiu, nu este decat versatilitatea (si cinsimul) de a alege cine reprezinta la un moment dat majoritatea. orice minciuna, oricat de bine construita, sufera matematic: exista un minim unu care stie adevarul. apoi, pe cine alegi arbitru: oglinda sau cartea de istorie?

si iata. cu uimire, istoria ne arata ca statistica se frange in spirit. undeva. irational. un om alege sa se asculte, sa se rusineze, sa il doara, sa se sinucida, sa planga, sa recunoasca, sa iubeasca. e un miracol. o forta care rastoarna miliardele de clestisori marunti ai unui sistem care, vocal, preamareste „populatia”. (in fapt, alege o majoritate cu drepturi.)

e frumos. un carnet de razboi recuperat si transmis ani de zile din om in om atesta un adevar istoric „mintit” cu ani de propaganda. un om care are curajul sa-si puna intrebarile pana la capat nedumereste si aduce la psihoza adevarati calai. daca rupi un afis nkvd-ist si te ascunzi cu o fata pe acoperis, cand te dai jos, o saruti si apoi mori. dar ai sarutat.

de aia sunt viata, si, implicit, victoria, miracole. refuza populatia si statistica.

Anunțuri