abia azidimineata am avut certitudinea revelatiilor (doua, una dupa alta, cred, Doamne…) de aseara. e o poveste mai lunga. in general, dimineata ma invart buiecita alegand haine si, cu cat is mai haraita, cu atat faza cu imbracatul dureaza mai mult, mai complicat si mai inainte-inapoi, stanga-dreapta. azidimineata am stiut, pentru ca am visat exact cum trebuie sa ma imbrac si pe unde mi-am pus hainele pe care le vreau. dimineata record, oricat de „cu lopata” i may look, pentru mine si inauntrul meu cred ca n-am mai fost asa de verde si de liniste de o gramada de vreme.

de cand ma stiu, am fost o imprastiata. intr-un anume sens. doua-maini-stangi, never-gospodina, etc. aseara, gandindu-ma la un text pe care l-am scris mai demult pe insusi blogul, mi-am dat seama, intr-o strafulgerare, ca, de fapt, vine din productie 🙂 ca sa zic asa. povestind cu el, mi-am dat seama ca imi lipsesc, nativ, niste reactii. niste beculete nu se aprind cum ar trebui. de exemplu, as putea sa trec pe strada, iar un mar sa „cada” in sus si tot ce as putea spune ar fi „eh, daca asa a ales el sa cada…”. maxim m-as minuna. insa n-ar fi ceva incredibil.

sunt fundamental irationala (e cuvantul care, in felul in care il inteleg si percep eu, e cel mai aproape de cine simt ca sunt). de aia, uneori iau decizii greu (motiv pentru care cred ca n-as fi un sef bun niciodata), nu ma pricep mereu sa despart binele de rau, ma bazez pe intuitie mai mult decat pe ratiune, am criterii indestructibile prea putine. feminina pana la naiba si la enervant, in sensul ala emotional, intuitiv. si dau gres destul de rar. stiu pentru ca simt ca stiu. de aia astept semne si de aia, cand se arata in splendoarea lor, visez noaptea cum sa ma imbrac perfect a doua zi.

(socant a fost sa-mi dau seama ca el stia deja asta despre mine si nu mi-a spus, m-a lasat sa-mi dau seama singura, amuzandu-se in felul ala in care numai cineva care te iubeste cu adevarat poate s-o faca. nu e frumos? m-a lasat pe mine sa vad 🙂 )

ca sa vezi cum se leaga toate. in toate „ingredientele” lui aseara a mai intrat si un jurnal al unui prieten. nu stiu daca pentru altcineva in afara de mine va face sens, but, hey, i’m soo happy. in orice caz, gandindu-ma la experienta lui, mi-am dat seama ce trebuie sa las in spate. m-am agatat de niste situatii, cand, de fapt, ceea ce as fi vrut sa continue, si chiar au continuat, erau, de fapt, niste prietenii-pilon. ne blocam undeva in trecut, agatandu-ne de situatii, cand, de fapt, oamenii si sentimentele care ne leaga de ei sunt cele care ne fac sa traim. si oamenii astia nu dispar. sunt acolo, la fel.

eu m-am eliberat aseara. m-am intors la oameni, la mine si la un scris vechi de care imi era dor si pe care o sa mi-l pun din nou dupa urechi. stiu exact ce vreau sa fac, stiu cum, si cel mai bun semn ca stiu bine e ca simt o bucurie si o emotie cum n-am mai avut de ani de zile. dovada sta clar imbracatul-fulger.

si un om care m-a vegheat dragastos pana cand am putut sa vad singura niste lucruri, pe care el le stia deja, dar nu mi-a stricat bucuria.

it’s on. UUUUU-HAAAAAAA!

Anunțuri