sooooo. dupa chop-chop-ul de la Coti, iata-ma, asa cum ma stiam, aplecata peste tastatura. jobless. multumesc lui ciprian ranghel, seful meu de la coti (plecat si el), care m-a sustinut, ajutat, impins, ironizat si altele. it was an honour 🙂

perspective?

cand ma gandesc la presa, parca ma ia jalea. mai vreau? mai pot? mai merge? mai am unde?

dintre toate, asta ultimul ma zgarie cel mai tare. unde mai pot sa scriu orice vreau si sa intre? unde mai gasesc pe cineva de la care sa am ce invata, sa simt ca evoluez? instinctiv, imi bag mainile in buzunare. cand mi-a zis ieri ranghel ca pleaca, am avut un nod in gat, parca era tabloidizarea vechiului ZC allover again. azi, la vestea bruta, parca nij nu mai e asa rau. om gasi, om face. fiica-mea cred ca e cea mai fericita 🙂

so? cu ce-am ramas? o arhivutza de materiale. si constiinta ca pot sa fac pe barba mea, ca nu sunt „creatia” nimanui. this girl stands!

si din nou. mai vreau in presa? mai am unde? am cateodata nostalgii de genul celor pe care le avea mihnea: mi-as dori sa pot invata si pe altii ce stiu. aproape 5 ani de teren. la care teren n-am renuntat niciodata.

ca sa n-o mai lungim. nu cred ca stiu sa fac altceva mai bine decat sa scriu. asa ca nu vad alt job. insa, si aici vine marea problema, nu prea vad in curand nici sa am unde sa jobuiesc. kind of crappy.

ce o sa fac? o sa citesc in sfarsit toate cartile de care n-am avut timp, o sa ma joc cu fiica-mea, o sa continuu (da, asta e forma corecta, continuU) sa scriu pentru ca nu ma concep altfel. si mai mult ca sigur, voi continua sa fac ceea ce clasic se numeste „pishu contra vantului”! fara nicio legatura cu personaje reale 😀

plec cu o deschidere de national. deci pot. mai departe, lucrurile se vor aseza. n-o fost niciodata sa nu fie cumva.

c’mon, life is fun. maine mergem sa-i aratam Marei animalele de la gradina zoologica din mures. dupa ce o sa se distreze bine si o sa ma satur de rasul ei, o sa ma gandesc si la altele. maine voi porni acolo de unde stiu ca vine iar lumina 🙂

pana atunci, this girl stands! UUU-HHHAAAAAAAAA!

UPDATE1. redescopar muzica. unde naiba imi erau castile pana acum? va pot recomanda din joy-ul meu muzical (care e cam ciudat, e drept), un mj, printre putinele care mi-au placut, foarte bouncy de felul lui. pacat de fata lui mj, e cam imobila, ni’ nu vreau sa ma gandesc de ce.
apoi un damien rice de colectie, un alt damien rice foarte ciudat.
am citit poezie, un editorial care are cateva propozitii magistrale, o stire care m-a facut sa rad din toata inima. PLM, noroc cu ce vede prim ministrul la teve, altfel nu si-ar dori nimic, ca n-ar sti ce. ca un copil post ’89 caruia i-a pus tati antena parabolica si vede reclamele de pe pro7. si ar manca doctor oetker ca arata bine in reclama. bine ca a murit mj, sa vada si un PM din romania cum se face procedura de urgenta.
asa. o piesa de la garbage, care spune tot. cred ca urmeaza vitamin c, graduate.
intre timp m-au sunat oamenii mei de suflet sa ma intrebe cum e, si le-am zis ca hell. am trecut prin asta inca de doua ori, intr-un fel sau altul. am mai asistat la distrugerea a doua ziare. si poate, vorba lui itzic, aduc ghinion. maybe it’s me 🙂

UPDATE2. si ca semn ca toate merg ok, mi-am amintit de piesa asta. let’s go back to the rock, and see it in four fourty! rocker to rocker, raver to raver!

UPDATE3. uici rimaindz mi. cantecul asta inca imi face pielea de gaina.

UPDATE4. ca tot vorbeam de piele de gaina, asta e apogeul, intr-o curgere absolut ilogica. hm. si ar mai fi si asta, care e metafora perfecta pentru cum se fac chestiile la noi, in balcani.

siiiii. epilog. o piesa de o tristete sinistra. sau poate e numai primul epilog 🙂

UPDATE5. al doilea epilog :)) e clar, incep sa ma incalzesc 🙂

Anunțuri