pe cine iubesti astazi nu mai stiu.
cuvintele mele sunt scrum si cadere de ingeri
ca-n blaga: „vai mie, vai tie!”
e o liniste moarta ca-n elicea avionului, in esenta.

cuvintele mele ti-ar spune
„Mergi incet, calca pe urmele ursului de zapada
Iata, in oasele mele a ramas doar urma talpii sale
Ca un contur al tacerii
Mergi incet, e un camp minat cu cristale rare
Poti calca in fiecare zi cate unul si asa Lumea va disparea in neant
Linge pe urma talpilor mele
Canta-mi despre facerea lumii
Ti-am lasat o harta
Tacuta
Despre interiorul zapezii
Despre marginile pasilor
E liniste in oasele mele cum e in talpile ursului
Talpa e inceputul lumii”

mai crezi ca rasul nostru face cat toata nimicnicia lumii, si parca mai mult?

mai ai tu mirosul diminetii sculptat pe piept?

sau ca un vers pe care l-am citit
mai stii tu ca in lumea mea esti fuga cailor si botul cerbului
sau asa ceva?

mai canta in tine coruri de fete albe cu gatul de lapte
si
mai sunt eu fata cu fluturi?

sunt intristata cu o tristete rara.

Anunțuri