intai trebuie sa porniti asta.

gustul orasului devine prafos. inmuguresc zambete pe oameni, ca ciorchinii, cresc esarfe colorate pe gaturile fetelor, copiii mici cu nasuc rosu incep sa gagaie si sa se uite curios la soare. si de undeva dintr-o istorie anonima a mea, vin pe rand sa ma invaluie nostalgii in cuvinte de versuri.

primavara mea e molcoma, ca o asteptare a cresterii ierbii. ca un paienjenutz care-si mesteca panza si viseaza lasciv la muste grasune. primavara mea nu are nimic isteric, e numai zumzet si foshgaiala. se aude ca o simfonie: cresc frenetic mugurii copacilor, firele ierbii, aripile insectelor, tropaie furnicile in furnicar, mugesc soptit toate si crapa a verzeala si a culori.

si vine o adiere de vechi, de cea-care-am-fost-inainte-sa-fiu, o presimtire-prestiinta, ciudata, abia simtita, un fior. poate ca e simplu: cand patrunzi instinctiv o taina asa de mare ca viata-infaptuindu-se, nu poti decat sa te simti proiectat in atomii initiali.

si in fiecare primavara ma gandesc la rapusul caine Fox. e ceva in toata povestea lui care imi imblanzeste si mie teama de misterul facerii. Fox-cu-ochii-de-harap face din misterul primaverii doar joc, zbenguiala si inceput. cumva, seamana nu Nebunul din tarot.

toate se leaga, nu? 🙂

*IN MEMORIAM

de Ion Barbu

Stihuri pentru pomenirea unui caine nemtesc,
(e drept daruit autorului de un prieten franc).
Crescut insa la Isarlac

Primavara belalie
Cu nopti reci de echinox,
Vii si treci
Si-nvii, stafie,
Pe rapusul caine Fox!

Fox frumos
Cu dinti otele
Si pret mare
La catele,

Fox nebun
Scurt de coada
Fuge-n lume,
Se innoada!

Primavara belalie,
Insomnii de echinox,
Diminetti, lasati sa vie
Cum venea, baiatul Fox:

Capul, cafeniu patat,
Cu miros de dimineata,
De zavozii mari din piata
In trei locuri sangerat,
Il lipeste de macat,
Ochii-ntoarce, a mirare,
Din piept mare:
Ce latrat!

Pomi golasi si zori de rosuri!
(E aprilie, nu mai)
Forfota de fulgi pe cosuri,
In cuib fraged: Cir-li-lai.
– Fox al meu, iti place, hai ?

Cir-li-lai, cir-li-lai,
Precum stropi de apa rece
In copaie cand te lai;
Vir-o-con-go-eo-lig,
Oase-nchise-afara-n frig
Lir-liu-gean, lir-liu-gean,
Ca trei pietre date dura
Pe dulci lespezi de margean.
Te-ai sculat cu noaptea-n cap,
O sa-ti dea colgiul hap,
Fox cu ochii-ntorsi cu albul,
Fix cu ochii la harap!

Sus in pat
Haide – zup!
Ada botul
Sa ti-1 pup.
La ureche-apoi sa-1 pui,
Sa zici iute ce-ai sa-mi spui.
Vrei sa batem lunci, paduri?

Ori esti poate in calduri
Si-ai venit sa-ti caut fata
Tot ca tine de patata:
Nunul vinovat sa-ti fiu,
Sa-mi vand sufletul de viu!

Nu ma bag sa caut fata,
Ca a treaba mult spurcata
Si cadem in postul mare
Si-am caintele amare.

Dar nu-ti arde de paduri
Si mai va pana-n calduri.
Vad acum ce sta sa zica
Botul tau. Stii vreo pisica!

Si tii minte ca mi-e draga,
Miorlaita, care-si baga
Prin camari, prin asternuturi,
Ochi-pucioasa, de te scuturi:

Dracu-aducator de boale,
Cald inel, cu blana moale
Si cu prefacut rasuflet
Ca pacatele din suflet!

Stai un pic,
Ca ma ridic
Si-i venim acum de hac!
Lasa numai sa ma-mbrac
Si-ti ajut sa urci in pom,
Caine vorbitor si om,
S-o dam jos din pom si craca,
Apoi – tava
Si-n tarbaca,
De trei ori de capul scarii
Sa-i frangem sira spinarii!

Nalt, curat sub corn de rai,
Dezlega-vom: cir-li-lai,

Cir-li-lai
Precum stropi de apa rece
In copaie cand te lai;
Vir-o-con-go-eo-lig,
Oase-nchise-afara-n frig;
Lir-liu-Bean, lir-liu-Bean,
Ras al pietrelor de-a dura
Pe trei trepte de margean!

Anunțuri