toti le avem. cresc de mici in interiorul nostru, de la samburi de literatura sau film. or fi eroi? nu stiu, poate sunt pacatosi indeaproapele nostru. sunt frumosi sau urati, dar asta nu conteaza, conteaza unduirea din spatele lor, lumina si aplauzele care raman pe scena dupa ce s-a tras cortina.
senzatia: te-au eliberat sau te-au inrobit. fascinatia, greatza, bucuria, ruptura. confuze, subtile, personajele ne traiesc: le dam din viata noastra cu generozitate, sperand in promisiunile lor.

iata o lista scurta

Antonio Salieri. crunta indoiala. va amintiti? cum gaseste el ca il sfideaza Dumnezeu prin muzica lui Mozart? maxilarul sau intelegand drama unei vieti dedicate unui Dumnezeu care ii arunca in fata muzica geniala de neatins a unui destrabalat. Salieri, desertificatul.

frumoasa Remedios, cea mai frumoasa si mai salbatica dintre femei, hm, mirosul ei putea sa innebuneasca un barbat de la distanta, facand baie, a vazut ca un muncitor desfacuse acoperisul sa o priveasca goala si ii cere ingrijorata sa coboare, el ii cere sa-i arate trupul, ea i-l arata, el cade si-si zdrobeste capul, ea constata sec: cum sa iubesti un prost care-si zdrobeste capul sa te vada goala?!

Mr Fitzwilliam Darcy, cu fitzele lui. si acea declaratie superba, mai presus de dragoste, mai aproape de absolut, declaratia aia pe care o visam toate mai mult sau mai putin, dar mai mult 🙂

calutzul din Ferma Animalelor, dragul de el, Eroul adevarat, sisiful amar.

Margarita, femeia eliberata, vrajitoarea, alifioasa. femeia absoluta, milostiva irationala. sublim, ea este iertarea. si inca o data, ea nu face pactul cu diavolul. diavolul nu are nicio putere asupra ei, puterea ei e iubirea. the iubirea.

Veronica Guerin, o ziarista care fuma prea mult si conducea prea repede, sfarsind cu o pata rosie in frunte, intr-o masina rosie, la un stop… in urma ei, au cazut capii mafiei coca din irlanda, o tara frumoasa cu spiridusi care n-au putut-o ajuta pe veronica…

Vitea Maleev, elevul comunist aspirant, el mi-a zis ca in rusia e un personaj uzual de bancuri, un fel de copilul bula la scoala de pe la noi, vitea cel cu probleme la matematica dar cu dorinta insuflata de autor de a deveni un om realizat al marii uniuni sovietice, o tara de neinteles, dar frumoasa si bogata, etcaetera

Cartman, my beloved. „respect my authoritee”, „i’m not fat, i’m just big boned”, „no, kiteeee, this is my piece of chicken!”, „california-niah-niah!”. este o poezie prea putin ghicita in personajul asta, el, ipocrizia suprema aproape adorabila.

dick hammerdul si pitt holbers, racoon batran, toastii, prietenii absoluti intr-un fel simpatic si dragalas pe care nu il uiti. (o bere din inima cui imi scrie primul cine erau acesti doi domni onorabili si foarte bogati in nuggets)

Amelie-melo, inima ei care batea mai mult ca o pasare colibri decat ca o inima, delicatetea ei, cautarea ei, statornicia. un zambet pentru ea 🙂

zorba, dansatorul, despre care am mai scris, zorba si dansul lui crucificant intre pamant si cer, amantul inimos, prietenul ciudat. ce trist e cateodata cand constat ca din zorba a ramas un dans „de masa” pe care il pastisheaza cretin nuntasi debili. ca si cum ai zice ca „love of my life” e piesa aia din reclama de la carlsberg 😦

puteti continua, eu sigur voi reveni.

Anunțuri