Sprintara joia
Femeie-lujer cu buze subtiri
Si sanii lipiti de coaste,
Prin gura ei rasare dimineata
Stele albe si ascutite i se preling
Pe argintul gingiei.

Numai adevar si lumina cunoaste
E iubita sfintilor
O, cum asteapta, infriguratii,
Roua ei rece
Sa le joace pe pielea veche si-mbalsamata.

Bolnava de plictis
Bauturi vesnice i se scurg prin maruntaie
Amanta nerusinata-copila
A elfilor
Ochii ei mari cunosc cu prea-plin
Durerile lumii
Caci ea saruta pleoapele nebunilor
Noaptea tarziu
Inaintea puseurilor de tipat
Si le spala picioarele cu vise
Precum Maria Magdalena crezuse odata
In sfintia parului ei.

*din ciuda pe Biazofia, pornind de la rubrica lui mihnea, Poezii de zi

Anunțuri