ideea asta mi-a venit intai in carnetelul de proza pe care l-am tinut pana prin 2006-7, cand imi imaginam ca trebuie sa existe undeva, pe fata pamantului, un om care tine Lumea pe umerii sai prin credinta, un umil necunoscut, sarac si nevazut. m-a fascinat ideea, am dezvoltat-o… anul trecut, citind cartea fiintelor imaginare a lui borges, am descoperit ca ideea e veche de cand lumea: evreii cred ca ar fi o suita de astfel de oameni, iar cand unul dintre ei devine constient ca este un „salvator”, moare in acea secunda, urmand ca alt necunoscut sa-i ia locul.
apoi, acu cateva saptamani, am gasit pe blogul lui mihnea cel rau o provocare, legata de scriitori, si mi-am amintit cum prin gimnaziua am gasit un roman scris de un roman, pe care l-am gasit ca fiind cea mai sincera si digerabila carte a unui roman. l-am cautat pe petre bellu, autorul (mentionat in istoria… lui calinescu in trei randuri drept un autor sub-mediocru), pe google, din curiozitate, ca sa aflu ca romanul lui „apararea are cuvantul”, este inca un best-seller in spania, re-editandu-se periodic. bellu a murit prin comunism, falimentar si singur.
astazi, cautand sa aflu mai multe despre un scriitor care i-a placut lui, karel capek, am descoperit ca avem de-a face cu inventatorul cuvantului „robot”. doar ca omul il crediteaza pe fratele sau, pictor si scriitor de prea mica anvergura, cvasi-necunoascut, pentru inventarea notiunii. amatorii de sf inteleg importanta 🙂
si ma fascineaza ideea: mai poti sa fii „firul de nisip” care blocheaza angrenajul?
exista, incontestabil, un lung sir de personalitati pe care istoria le-a „ocolit”. nevazute, ele au fost bataia de aripa a fluturelui care a creat tornada. neauzite, ele au schimbat cursul istoriei din spatele unor personalitati pe care le repetam la ora de istorie, fara cea mai mica banuiala. exista, of course, aceasta mica istorie de care nu vom fi aware niciodata. nu este fascinant?
unul din amicii mei, pe care il cred, in secret, unul din cei mai prolifici ganditori pe care i-am citit, mi-a zis odata ca visul sau e sa traiasca linistit, sa nu trebuiasca sa citeasca nimic, sa nu scrie, sa nu vorbeasca, doar sa fie fericit in necunoasterea lui. si ma gandesc: cati astfel de „nimeni” care au intors istoria si tin Lumea pe umerii lor ignoram in a day walk?

Anunțuri