intai despre optimisme. exista acesti jurnalisti tineri clujeni care ma fac sa cred ca suntem departe de a pierde batalia. doamnelor si domnilor, cum ar zice laura, sa ne luam o bucatica de timp spre lauda lor. in cinstea lor, care mi-au pus zambetul la loc si ma asigura din vreme in vreme ca generatia asteptata exista, e acolo unde ma asteptam sa fie, cu pixul in mana si atentia treaza, cu bunul lor simt si subiectele lor proaspete. faceti-va timp sa dati o fuga pe blogurile lor sau dati o raita prin ce scriu:

radu neag, un baietan curajos care merita toata sustinerea. jos palaria pentru „nerv”, as dormi mai linistita sa stiu vreo 20 de radu neag pe urmele prefectilor, primarilor si premierilor, oricare ar fi culoarea lor politica 🙂

grupa ziua de cluj: coach, bianca felseghi, junior senior vlad alistar, echipa: denis barabas, mihai hendea, patricia fedorenco. fie chiar si dohotaru, cand e doar ziarist si nu croseteaza filozofii (as fi pus linkuri, da site-ul nu prea are categoria autori)

si or mai fi si altii pe care nu vreau sa-i jignesc excluzandu-i, mie astia imi vin in minte acum, pentru ca le citesc textele si opiniile. multame, colegi, ca va faceti treaba. nu pot sa va doresc decat sa va incapatanati cat mai mult, sa refuzati cat mai indelungat sa vi se bage lumea in texte, sa tineti cu dintii de ideile voastre. pe verificate, se poate si asa. voi ar trebui sa fiti appc-ul, cc-ul si mai stiu eu ce foruri. voi ar trebui sa aveti toata sustinerea. in fond, numele e singura „avere” a jurnalistului. dupa ce l-ai patat, s-a dus naibii distractia. asa ca nu va lasati, nu va sfiiti sa spuneti „nu”. „mai sunt, inca, roze, mai sunt!”

si de la capat. 26. n-as fi crezut niciodata ca o sa am alta varsta decat 18 ani. de sus, 26 arata deja catre 30. imi vine sa-mi adun prietenii langa mine, sa-mi spuna ca tot eu sunt, aia, zuza, dutza, cru. cireasha de fi-mea imi zice din ce in ce mai hotarat „mama”, numai mie. what a glorious name. oamenii dragi mi-s imparstiati pe fata pamantului, isi fugaresc visele, ne vedem rar, ne ducem dorul. aseara ne-am povestit, eu si el, povestea, ca si cum ar fi fost un roman sud american. inca imi plac oamenii cu rotite, inca ascult muzica tare in casti, inca sap :)) inca ma furnica degetele de emotii cand sun dupa subiecte, inca n-am invatat sa tac cand trebuie, inca planuiesc in secret sa scriu cartea visurilor mele, povestita cu cuvintele noastre romanesti mustoase bogate varza viezure muiere ciufala. inca visez la terasa de stuf de langa mare, scaldata in dimineata brobonata, cu bob marley in urechi si nisi, cu tequilla stinsa cu bere, cu el si rasul lui. inca mai vreau sa scriu o poezie geniala, inca am cutiute cu vise din liceu nedesfacute, inca pastrez oameni in mine care-si traiesc vietile departe, dar care ma rotunjesc. i’m really a cat, you see 🙂 asa, in maruntzimea mea, is un om fericit. cand imi vad dragii dimineata, is un om cu inima cat carul mare 🙂 ca mi-am amintit aseara, era o carte sovietica pe care o citeam cand eram mica, „in tara lectiilor neinvatate” se numea. in care era o fetita care orice facea, avea o codita desfacuta si una facuta. iaca asa-s si eu. codita facuta e aia matura 😉 si ca sa avem si o pilda in toata dezlanarea asta, imi dedic de ziua mea un toast de care mi-a povestit el:

cica undeva in cold russia, cand se pun oamenii la masa e un adevarat ritual. se bea din corn de tzap, ca sa nu poti lasa paharul jos negolit. ei, ce mai, se bea barbateste. si la fiecare ridicare a cornului, se spune un toast. care e, de fapt, o poveste cu talcuiala ei. si spune asa: ca pleaca tatal familiei, in vreme de foamete, la vanatoare. zi de vara, pana-n seara, nu prinde nimic. acasa il asteapta femeia si copilasii flamanzi, dar pusca nu vede nimic de rapus. catre apus, vede rusul nostru in departare un vultur cu un berbec in gheare. pune pusca la ochi si tinteste berbecul. dar gandeste: daca impusc berbecul, vuturul tot va zbura cu el. asa ca tinteste vulturul si trage. pasarea se dezechilibreaza si o ia spre pamanat, cand, mare minune, berbecului ii cresc doua aripi mari si se departeaza falfaind.

dragi prieteni, sa bem pentru a nu ajunge niciodata sa impuscam vulturii, pentru ca atunci berbecilor le vor creste aripi!

Anunțuri