e prima data cand imi sterg laptop-ul de praf. imi trec mainile peste tastatura, il inchid si-l pun in geanta. ma imbrac cu verde. hihi, contrar credintei colective, is un om tare emotiv. ma imbrac in verde si imi pun cercei ca si cum as vraji, culorile si cerceii, ca mai toate gablonturile si chestiile dubioase pe care le port au o singura eplicatie: ma tin in lumea mea, afara din lumea lor. pun agenda in geanta si caut pixuri. gasesc, in geanta cu ele. imi bate inima de parca nasc allover again. ma uit in oglinda, e prima data, de luni intregi, cand gasesc in ea ceva din old self me. imi dreg vocea in gand de zeci de ori, inghit gheara, dispari, lua-te-ar… tre’ sa omoram emotiile, ies la tigara pe terasa. imi infund urechile cu casti, pornesc i-podu, sa cante ce vrea el. aprind tigara. HA-HA! muzica tine cu mine, e iron maiden, chitara lui fear of the dark imi sterge toate gandurile. o sa fie bine, imi zic, i’ve been there a thousand times.
si atunci se petrece, pe neasteptate. soarele iese din nori si imi arde fata. imi aminteste de o zi veche, traita in liceu. soarele are acelasi gust cu „atunci”-ul ala de departe, cand am descoperit: ut omnia sint ordinatissima. e acelasi soare.
nu stiu altii cum sunt, dar viata mea se invarte, in final, in jurul cateorva momente marunte: un soare care mi-a pus Dumnezeul la loc, o ceasca de cafea intr-o dimineata pe varful muntelui, o pielicica noua si vinetie pe care am pupat-o dupa ore de urlat, un om care mi-a dat toata increderea lui si m-a invatat sa vad ambele jumatati ale unei povesti… toate astea pot parea nimic, dar sunt reperele mele. de aia, momentul asta e important, pentru toate gesturile mici pe care memoria mea le tine minte ca pe niste povesti magice.
fumez in soare, imi dau lacrimile, e bine, am ales bine, i’m on the road, cineva, acolo sus, mi-a confirmat.
soooooooo. catre primul subiect, dupa luni de mamon. UUUUU-HAAAAAAAA!

Anunțuri