Soooo. 3.23 pm. Bebe trimis cu doua bucati bunici away pana deseara: checked. Earings to improve self wasted insecure week image: checked. Beer’n’lemon: checked. Cigarrs, nenumarate, frumoase, ca niste vrajitoare adormite, ca niste tzevushoare care te leaga direct la radacina self wasted insecure…: checked. Music and more: cheked. Baterry full. Sa scriem! Huuu-haaa!
Hm. Mi-e foame de acest scris. Mi-a lipsit luni intregi. M-am ascuns de el luni intregi. Mi-a lipsit Leul din oglinda, coama lui rosiatica, intelesul doar de mine stiut al intrebarii lui: qui est toi? Vraiment. Qui suis-je?!
„Seva mainilor mele implantate in cuget
Va hraneste voua, celor ce traiti in spaima,
Dorul de duca.
Sunt asul de inima neagra
Si viata mea va dezvaluie
Sensul ironiei.
Vocea mea este tunet
Hohotul de ras ucide instantaneu
Stau intre stanci, Regele Pietrelor,
Si gandurile mele
Va tulbura somnul si burtile”
Un pledge minunat de naiv si de arogant, la 16 ani. (Realizez ca am scris poezie cu furie pana acu cativa ani fara sa inteleg ca toate cuvintele ma chemau in proza. Note to self: sa scriu exact ce vreau sa spun.)
Et alors? Mamon? Ah, maternitatea. Mon p’tit bebe. Franceza este musai limba crescutului bebelusilor. Moale, pufoasa, plapumioasa, limba bebissima! (se poate sa fi cititi asta undeva, candva) Iubesti carnita bufanta, ai crantani-o, ai soarbe-o, e toata numai soare si bucurie. Mon p’tit bebe. Mamon de mon p’tit bebe. Ce maiestrie in cuvantul asta: mamon, manson, cocon… Maternitatea care trece si inghite flamanjos orice ai facut, oricine ai fost. Distilata din vise, joburi, famme fatale, jocuri, porcarii, multe porcarii, dansuri, muzici si pacate, Mamon se ridica necrutatoare. Papa tot! Netezeste. Asaza. Poleieste. Inresponsabilizeaza. Mamon e ca un prosop de bucatarie impaturit 20 de ani in acelasi fel, tinut in acelasi loc, cu care o bunica veche si mirosind a cozonaci a sters in acelasi fel aceleasi farfurii.
Uiti cand te-ai uitat ultima data in oglinda si ai gasit femeia. Mama-i mama, nu-i femeie, hihi. Mamon e caracatitzoasa. Pe toate le rabda, pe toate le trece. Tin langa mine un caiet cu poezii din epoca non-mamon. Sancta simplicitas!
Evident ca Mamon e o fericita, dar nu asta desfacem acum. Din vreme in vreme e sanatos sa te despletesti, sa te cauti, sa te perii. Sa te cureti de baobabi, hihi. Fiecare are jocul lui. Eu, mie mi se intampla sa ma intrebe necrutatorul Leu. Would you rather have butter or guns? (Cine isi mai aminteste de pe coperta carui album de liceu a carei trupe… )
4.26 pm. Clujul e diafan, invelit intr-o luminiscenta aurie. Rar e asa. De obicei, e de un violaceu prafos. Atzos. Mie imi place sa cred ca pentru mine si furata mea libertate s-a aurit asa. De aia am si o pasiune pentru cercei. Cerceii mei se reinventeaza pentru mine, am aflat cu uimire asta intr-o dimineata cand am descoperit pietricele noi pe unii proaspat agatati in lobul urechii.
Daca ar fi sa ma desprind chirurgical de pe marea Mamon, as ramane eu, zuza. Prietena cerceilor si a buzunarelor, iubita lui, dimineata lui, pasta lui de ras, firele lui prea lungi din sprancene, jeansii lui verzi, fumacioasa, muzicala, artzagoasa, maraita. Fuckin’ jurnalista, nedumerita, prietena scrisa a prietenilor mei adevarati putini, dragi. Cu spaima de a nu ma lepada niciodata de trei ori de ei. Niciodata.
5.22. pm. Nu scriu incet, dar regrupez. Un om pe care l-ai iubit plus un om care te uraste fac matematic 0. Nu te poti re-afla in graba. Totul trebuie mestecat. Chewing-world instead of classic pink chewing gum. Numar de tigari fumate: prea putine. Unul din dezavantajele Mamon-hood-ului este ca nu te poti autodistruge cu buna stiinta. Fumez vinovat, beau bere cu masura-din-minte. Eh, azi, in orele astea mi-e permis orice! Cum m-am metamorfozat din fata-fluture in Mamon? Cu iubire, draga, cu iubire…
5.29 pm. Ati observat ca traim intr-o lume cu tot mai putini barbati si tot mai putine femei? Ne pandeste asexuatul politically-correctness-ului. E una din tristetile mele. Cunosc atat de putini barbati si atat de putine femei. Or fi de vina mult-disecatul-mestecatul cotidian, feminismul radical, prostia, frustrarea sau nevoia de confirmare pentru lipsa teribila de sexualizare a vremurilor noastre? Revin la maternitate: asa putine femei mandre de rodirea lor. O fi dictatura nemiloasa a fashionable-ului? Asa de putini barbati in sensul ala de cap al familiei, zis-si-facut, ce-i-in-gusa-si-n-capusa, o femeie pentru o viata… cum poti respecta un barbat cu poseta si unghii lacuite a la fracaise?! Cand femeile si barbatii vor locui din nou in ei insisi cu mandrie ne vom apropia de soptitul „the greater good”.
5.40. pm. In fond, ce cautam fiecare? Prin clasa a douasprezecea am avut, fara sa cer sau sa tanjesc, revelatia religioasa. Sa fii constrans sa intelegi cu toata fiinta ca Universul nu poate exista daca nu exista un Dumnezeu iubitor de toate. Exista un limbaj universal? Ne nastem cu toata istoria noastra si a adevarurilor noastre, asteptand doar strafulgerarea? Altfel nu imi pot explica revelatiile. Nu poti sa ai revelatii fara pre-existenta informatiei cifrate a lor.
Asadar, cautam? Impreuna sau de unul singur? Salvarea sau Fericirea? Totuna? Niciuna?
5.53 pm. „Numai viaţa mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,cândva.
Numai iarba ştie gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr, de inima mea, când o părăseşte.”
Sunt fan declarat poezie. As fi vrut s-o pot scrie asa cum merita. Iata, ma vad invinsa. Nu mai insisti cand vezi ca tot ce stii sa faci fac altii mai bine decat tine. E impotriva evolutiei, hihi. Inapoi la Leul meu din oglinda, qui suis-je?
Raspuns: Mamon, fetita cu chibriturile, Lorelei, omul-care-se-joaca. Oda jocului. Scriu in joc. Ma joc in scris. Asta sunt. Ma joc mai bine ca voi?

Anunțuri