e o chestie care ma zgandareste de mai multa vreme. de ce nu exista in cluj un edtorialist care sa vanda ziarul, asa cum exista, de exemplu, la cateva ziare nationale? sunt zile in care scriu oameni gen hurezeanu sau doru buscu sau ctp, si textele lor sunt cele mai citite, indiferent de ce mai apare in ziarul respectiv.

se poate spune ca omul ia ziarul pentru comentariul ala, pentru felul in care editorialistul prezinta opinia sa asupra unui fapt. e vorba de existenta, in primul rand, a unui stil, apoi de aprecierea cvasi-unanima a stilului si, implicit, a valorilor pe care acesta le implica. mai mult, cred ca e vorba de increderea directa cititor-jurnalist, dobandita in timp.

or, la cluj, editorialele trec rar, si in cazuri majoritar accidentale, de 2-300 de citiri. parte pentru ca majoritatea nu sunt editoriale ci taclale, asa numitele „analize” care reunesc ceea ce toata lumea stia deja privitor la un subiect. editorial presupune, in primul rand, o viziune noua, o abordare originala. o opinie personala, nu o trecere in revista a unor fapte.

cel mai trist mi se pare cazul marga, care nu am inteles exact inca ce scrie, un fel de note de lectura legate de niste concepte care intereseaza 2-3 oameni si care abia aduna, in zilele bune, peste 100 de citiri, si alea cu oboseala. mi se pare anormal, si aici revin la dezbaterea aia cu produsele culturale alien, ca un om care, cel putin teoretic, are un potential cultural atat de vast, sa produca texte de un plict asa covarsitor. poate daca ar fi mai inovativ, mai putin scolastic si daca s-ar juca cu textul, am citi mai multi.

si blazarea asta a personalitatii se vede si la moderatorii de (asa-numit) talk-show clujean. majoritatea se multumesc sa fie un fel de interlocutori plictisiti care nu vor, in primul rand, sa joace regula jurnalismului: e nevoie de o stire. nu cred ca niciunul dintre ei nu-si doreste sa-si vada a doua zi numele in ziar, intr-o stire despre o declaratie extraordinara a invitatului sau. asa le-ar creste si audienta, for god’s sake, cineva in afara de gasca lor de prieteni ar vorbi a doua zi despre ce-a zis x sau y in in emisiunea lui.

de ce sa ma uit la o emisiune in care discutiile pornesc de la „si… ce mai faceti?”, iar invitatul e pupat pe toate partile si „rugat” cum ar veni sa povesteasca ce-i trece lui prin cap. super plict. nu e taxat pentru gafe, nu e pus sa-si dovedeasca afirmatiile, e ca la cafenea, mai zici tu ceva, mai zic si io…

si nu pricep, e vorba de lipsa de personalitate, de originalitate? de lipsa de idei? de blazare? de dorinta de-a fi „dat” bine cu toti? de lipsa de profesionalism?…

asa un oras universitar si asa putina efervescentza… imi doresc sa existe o rubricutza sau un om care sa scrie editorial, si pentru care sa cumpar un produs, sa consider ca merita tot eventualul balast doar pentru un text savuros si o abordare isteata. nu ghiuluri si tigari de foi, nu povesti expirate, nu fantezii sexuale de primavara, nu nu nu si nu 🙂

si la capitolul asta am in minte doar doua nume. unul e tanar si-mi place sa-l citesc, e un fost coleg, adrian demian groza. in rest…

Anunțuri