atata avem impreuna. suntem o liniutza cu o bila la mijloc si avem chef de viata si de ras.

daca mi-ar fi zis cineva ca ma prinde sfertul de suta de primaveri, petale de trandafiri si alte metafore tampite despre varsta cu un baby-to-come, cred ca faceam mijto o zi intreaga. noroc cu prietenii, care nu ma lasa la greu. de exemplu, boghi, ca sa-si confirme ca e matura si responsabila, o trantit si o artrita. chestie de seriozitate, i guess. nu putea strica brandu’, lipsea the touch of noble disease.

asa ca douas’cinci. eu. si fulgerica sapte luni. din oficiu. se sterg la nastere 🙂

ma distreaza intodeauna momentele in care „tragi-linie-si-aduni”. ca nu poti aduna cariere cu vieti, idei cu frustrari, seninatati cu nervi de zi cu zi… chiar ziceam acu cateva zile, am scoruri pentru toate gusturile. plus ca un rateu in job, de exemplu, nu se face zero cu o mare realizare personala, sau invers. doar ca devii mai intelept si inveti sa traiesti cu ele si sa te impaci ca esti omul care ti-ai dorit sa devii pentru ca ai luat deciziile pe care le-ai simtit.

cu atat mai mult cu cat, cativa ani in urma, am avut o revelatie pe care o tot suspectez din cand in cand de superficialitate, de ce nu, chiar de o doza de naivitate prosteasca. mi-a zis un amic atunci sa-l anunt, la un moment dat in viata cand simt ca-s fericita. cum ar veni, sa sun clopotelul. si gandindu-ma asa, mi-am dat seama ca asa, in general, eu chiar is un om fericit.

ca adica nu visez munti de aur, nu plang dupa nush ce mashina straina, in general, am dureri fie excesiv-idealiste, si ele se consuma cu bucuria de a trai, fie de genul celor de care putem sa ne amuzam. ca m-am obinsuit ca viata sa se invarta si sa intoarce in jurul meu de zeci de ori, si de fiecare data gasesc ceva nou si frumos intr-un alt fel. ca, pana la urma, daca te prinzi sa te lupti cu toate ca intr-un joc de copil, lucrurile se asaza de la sine, simtind ca le iubesti.

si daca tot e sa trag linie, foarte putine lucruri sunt cu adevarat esentiale in viata asta. el&fulgerica&casa-copilariei-mele, cei prieteni demni de a nu te lepada de ei niciodata, constiinta intreaga si curata, mintea deschisa, certitudinea ca acasa va fi acasa orice faci si oricum gresesti… restul lucrurilor, chiar daca uneori uiti, sunt aici doar ca sa iti testeze si sa-ti imbogateasca mereu lista dinainte.

asa ca choose life, choose a job, choose a career, choose a family, choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. choose good health, low cholesterol, and dental insurance…

cam asa ma gasesc la 25, infometata de viata ca personajele lui marques (La o parte din calea mea, vacilor, viata e prea scurta!, remember…), ganditoare ca alea ale lui kundera, cu nasul plin de muci si limba scoasa la lume, ca un veritabil huck finn…

and so on

Anunțuri