“Jupane, striga el, am multe lucruri sa iti spun, n-am iubit pe nimeni niciodata cum te iubesc pe tine, am multe lucruri sa iti spun, dar cu limba nu izbutesc. Asa ca o sa le dansez! Da-te la o parte, sa nu te calc in picioare! Inainte! Hop! hop!”

imaginea trebuie sa fie neaparat alb-negru. pe plaja, intre o apa si un pamant, topaind ciudat de pe un picior pe altul, cu mainile rastignite de muzica si cu fata inundata de soare, alexis zorba danseaza si azi.

e ceva in dansul macedoneanului zorba care-mi provoaca deopotriva spaima, incantare, fascinatie si bucurie. alexis se rupe de pamant si se lipeste inapoi de el cu frenezie, alexis e saltimbancul sau personal. ah, zorba e pofta insasi!

e o batalie intre toate lucrurile care se vad si cele care nu se vad in balansul sau hipnotic, e o inclestare si o libertate a omului care intelege ca nu are nimic, deci are tot si ca, desi are tot, nu are ce sa piarda. dansul lui zorba e insasi carnea lui care se da la o parte si lasa sufletul sa tasneasca.

in felul sau simplu, dar care isi trage seva din inceputurile Pamantului, zorba poate sa spuna despre oameni intr-un fel emotionant:

“Pentru ca se face treaba pe jumatate, ca-si spun oamenii oful pe jumatate, ca-s pacatosi si cinstiti pe jumatate, de-aia e lumea in starea jalnica in care e acum. Mergi pana la capat, loveste cu putere, nu-ti fie teama si vei birui. Bunul Dumnezeu ii e de o suta de ori mai scarba de o jumatate de drac decat de un drac si jumatate.”

Anunțuri