Deep in the human unconscious is a pervasive need for a logical universe that makes sense. But the real universe is always one step beyond logic
Dune

am legat intotdeauna apetitul meu nesecat pentru povesti de existenta, la unii dintre noi, a unui organ care percepe irationalul. la mine conspiratia mondiala tine mai putin de statusul marital al lui iisus sau de cercurile secrete, cat de spaima inoculata de-a lungul istoriei de irational, tradus medievaliceste in ne-ordonat, cu nuanta satanic. nimic din splendoarea irationalului, din carnoshenia lui.

acu’ un an si ceva, la intalnirea editorilor mediapro, in timp ce sarbu zbiera la o sala care gemea si ofta greu din rarunchi, am schematizat o teorie despre irational si fericire. rudimentara si nedemonstrata veci, teoria mea semana mai mult cu o poetizare exacta, cu un diagnostic al miilor de fracturi pe care le-am perceput de-a lungul vietii intre realul manifestat si cel simtit.

pe scurt, teoria mea miza pe „imprietenirea” si educarea perceperii irationalului. unde irationalul este o bucata din sinele lumii: una namoloasa, ca un fel de delta, ca o burta materna care permite creatia, spontaneitatea. irationalul este el insusi, prin excelenta, spontan.

ca o alaturare pe care nu mi-o pot explica acum, cel mai greu la orele de anatomie a fost sa-mi imaginez ca schimburile chimice au loc undeva in exteriorul oricarui „organ” uman. neuronii nu se ating niciodata, infomatia trece de la unul la altul printr-un mediu. de fapt, printr-un „afara”.

Anunțuri