play-list-ul trebuie tratat cu o seriozitate excesiva. boghi zicea ca ea nu trateaza cu seriozitate un om care nu are creedance in playlist, macar o piesa micutza, de samantza. io nu-s asa drastica, dar recunosc ca imi aduc aminte cu intermitente ce important e sa ai niste muzici care sa te scoata ca o mana magica din starile de luni-cu-cer-nasol, job, gretz, etc.

doua play-list-uri m-au parasit de cand ma stiu: primul mai pisicos, de pe vremea facultatii, unde mai spargea cate un prodigy armonia astrala de coldplay, nightwish si alte miorlauri, iar al doilea, un play-list matur, m-a parasit cand l-am lasat fara mila in spate, la vechiul loc de munca. am regretat o vreme cateva piese mai rare, pe care mi le-am adus greu, dar, intr-un final, ne-am uitat reciproc, iar acum mai am cate o unda de regret dupa grupa de damien rice pe care o ascultam cu placere cand aveam meduze in cap, ca acum.

ma uit pe muzicile de acuma. hihi. parca am facut o regresie catre liceu. multi parazitii, roace, ‘pic de tudor gheorghe, ‘pic de greenday, ceva moloko ciudat care merge perfect dimineata, cand ne nimerim doar io cu zofia in redactie, si atunci ne permitem sa tacem impreuna in timp ce tanti aia canta cu vocea ei diubias. in rest, am o gramada de piese singurele, de la ana, zorile se varsa, la led zepp, red hot chilli peppers, margineanu, zdob si zdub…

pana la urma, cred ca o gramada din cine esti sta cuminte si pitit in play-list si asteapta sa fie lasat sa se scoata la lumina.

Anunțuri