hm. am avut azi un fel de numar record de citiri si cred ca mi-am dorit asta. nu, aici e zona in care suntem sinceri pana la capat. mi-am dorit asta de fiecare data cand am dat click pe blog stats. acuma s-a intamplat. rezultat? mi-e groaza.

o groaza mica si maronie care imi mananca din minte. oare am scris ok? n-am slutit nicio minte cu ce am scris, nu? n-am facut niciun exhibitionism gratuit, asa? nu ii bine sa ai multi cititori, inseamna ca esti de un milion de ori mai responsabil cu ce scrii. nu mai e doar piticul tau, e ceva ce un om poate citi si se poate intoarce.

astazi am citit o definitie perfecta a lui plesu despre activisti. m-a inspaimantat. uite-asa zice plesu: ca poti ajunge intr-un punct in care nu-ti cunosti rotunjimea. si daca de acolo te arunci la lucruri mai inalte, risti sa devii un insomniac. ca blogul lui cru. un activist care nu poate dormi pentru ca a pierdut sensul pe drum, luandu-l drept o batalie cu „justitia injusta”. locul unde eu devine grija constanta pentru tu. pentru voi.

spaland vase, in seara asta, mi-am dat seama ce concert complicat este lumea asta. nu vrei sa cunosti aproape niciodata un lucru pana nu l-ai simtit. nu pricepi de cata generozitate e nevoie, pana nu ai tu insuti nevoie de ea. nu stii cata umilinta intra in a fi fericit pana nu esti cu adevarat. si atunci nu o mai simti ca pe o umilinta, ci ca pe o bucurie. trust me.

dar textul lui plesu, dat de el cu o grija aproape sfanta, m-a uimit. pana la spaima. mi-am tot pus problema judecatului cuiva: un om e un om pana la urma. cel mai simplu e sa vezi unde greseste altcineva, nu tu. nu e un pariu mai mare ca, in loc sa judeci pentru eternitate un om, sa te pui sa-l ajuti?

problema poate dura la infinit si poate degenera in prostie, dar oamenii oameni stiu unde sa se opreasca.

n-am mai scris de o gramada de vreme noaptea pe blog. de pe vremea cand aveam un blog micutz pe iahu, in care fantazam cu talente de proza.

pana la urma, tot ce am vrut de la blogul asta era sa afle cat mai multa lume. si acum, cand afla, ma simt stanjenita. mi-e o frica ciudata. sa nu stric nimic. nu sa nu supar. sa nu stric pe nimeni.

pana la urma, oricat de cliseu ar suna, nu stii niciodata ce nu ti-ai dori sa-ti doresti.

pana la urma, si eu descopar marile adevaruri spaland vase.

Anunțuri