bukovski isi construia un castel in cele mai mici amanunte: pornea de la fundatie, apoi ridica zidurile si crenelurile, deasupra lor punea niste turnuri uriase, dupa care aseza fiecare mobila scumpa pe un loc anume, aseza tapiseriile, alegea cele mai exquisit tablouri din lume, potrivea picasso-urile cu nuanta peretilor, iar la sfarsit se aseza in fotoliul lui confiortabil cu un vin bun si un trabuc.

singura problema e ca in tot timpul asta statea la neagra, o celula de un metru cub pe peretii careia mai curgea apa si avea un bec electric in varf care era aprins tot timpul. deci vladimir bukovski, da.

un alt personaj cel putin simpatic al lui huysmans, epuizat de viata de noapte pariziana isi construieste la tara o orga cu parfum. la apasarea cate unei clape, orga emana cate un fragrance si uite asa interpreta cantece cu mirosuri in loc de sunete.
tin minte ca omul avea intr-un salon un covor minunat, dar inchis la culoare, pe care trebiua sa-l lumineze cu ceva: asa ca a poleit cu aur si incrustat cu diamante carapacea unei broaste testoase. scrierea mentioneaza cu generozitate senina uimirea tanarului cand, dupa cateva zile, broasca moare.

au fost detinuti politici care au compus si invatat pe dinafara poezii si nuvele intregi in gand.

mai este apoi melentea, excelentul personaj al lui ion agarbiceanu. melentea era ingrozitor de sarac, avea o nevasta slaba si niste copii ca umbrele. in fiertura de stevie cu mamaliga, melentea dadea de ochiuri mari de grasime de pui, iar cartofii fierti capatau dimensiuni de fripturi de porc inecate in grasime.

nu stiu ce am vrut cu post-ul asta. poate sa plonjez umpic in ideea de a plonja.

Anunțuri