numa ca ar cam trebui sa va grabiti. ideea e ca m-am dus dimineata sa-mi beau cafeaua pe terasa la croco, unde e un fel de curte luminoasa a miracolelor, poate ca asta e marele merit al clujului, indulceste si incalzeste orice notiune, o moleseste si o blajineste intr-un fel pe jumatate gretos, pe jumatate sublim.

ma iau cu vorba si va privez de suta aia de dolari. no, si cum citeam io ziarele si imi doream un singur lucru de la dimineata asta, a venit un cersetor mai tiganos asa sa ceara tat felu’ de la oameni, iar la masuta cea mai din colt la umbra, inspre fast-food-ul de langa (e esential sa retineti asta) era o alta tanti. pe la 50 de ani, roasa de alcool, semi-stirba, cu un trandafir rosu dupa ea, golea burta unei doze verzi de bere.

ajunge cersetorul la ea cu cerutul. femeia se uita la el rece, de sus pana jos si zice cu un ton de ducesa (cel putin): o sa iti dau o suta de dolari! (se ridica) o sa semnez si ii gasesti la ora 11, aici, sub scrumiera!

si a plecat, plutind intr-un iz acrisor de tutun si orice-alcoale-posibile, cu papuci scalciati si calcaie mov, afisand o tinuta perfecta. de ducesa, cel putin. inainte sa vina cersetorul, le povestise unor taximetristi cu degete groase ca a intrat „prrrima!” la bucuresti la medicina si a terminat a cincisprezecea.

uneori am impresia ca numai oamenii nebuni mai au precizie si generozitate. hihi, clujul meu, orasul stirbei ducese ametite care cinsteste cu sute de dolari cersetorii…

Anunțuri