cru numa’ ce veni de la munte si dete cu nasul prin presa si se prinse si se ingrozi de cum „civilizatia” ne-o programat mintile astfel incat sa nu mai visam niciodata. decat, eventual, la crappy useless stuff. asa ca:

doamnelor si domnilor, cum ar fi spus liku, we are trapped and we are stupid. dupa o saptamana de verde, foc, gulas si oameni faini, te cam izbesti de incrancenarile unora si altora. stiu ca imi ia cam 3-4 zile sa intru si eu robotizat in job-casa-job-job-job… si e pacat. conectati la marea fabrica de stiri si cu idei inalte sau mai putin, mai rai sau mai buni, ajutam viata sa treaca pe langa noi.

cu ce poti sa compari o noapte de stat la foc, in care iti picura incet in inima linistea si caldura?

cum inghesui emotia si bucuria aia de a gandi la orice si de a te intoarce pe toate partile cand aterizezi inapoi intr-un oras stramtuletz care va exploda la un moment dat din cauza orgoliilor?

un ganditor spunea la un moment dat ca libertatea ta incepe acolo unde se termina libertatea celorlalti. era un ganditor mare, din cate retin. ciudat, dar acolo in varf de munte inveti ca libertatea ta nu se termina acolo unde incepe a altuia decat daca accepti sa joci dupa regula lui. cum ii spuneam azi de dimineata unui prieten, pariul il faci cu tine, nu cu lumea.

si adevarata libertate sta in a te simti bine in pielea ta (a te iubi si a iubi), a avea curaj si inca o chestie care se numeste constiinta curata. curios, dar ganditorul acela pune problema de-a dreptul razboinic. e ca si cum ne-am manca intre noi pentru libertate.

de fapt ne mancam intre noi pentru satisfactia egoista de a spune: eu am avut dreptate! eu sunt cel mai… eu, eu, eu…

acolo printre brazi, tu tu tu nu inseamna nimic daca nu esti al tau. nu invatam decat sa fim o secunda, cand marele pariu e sa fii vesnic.

again, du ai meic eni sens? 🙂

Anunțuri