canta-mi un cantec adevarat, unul despre cum ma tem sa nu cad in batranetea cu miros jumatate fetid, jumatate de balsam de rufe, hai, numai in tine cred, numai pe tine vreau sa te ascult, leapada-te de rusini si canta-mi! dar stii, de data asta vreau un cantec rar si patrunzator, unul care sa-mi pieptene insomniile si sa-mi mangaie pleoapele umflate, sa ajunga acolo unde ma tem eu sa citesc in mine, in locurile pe care nu mai vreau sa le stiu, nu de alta, dar lancezesc des in timpurile acestea.

hai, canta-mi pisiceste despre salvatorul meu, despre linistea inchisa in saruturile lui, despre fiara lui de sub piele si cum ma urmareste ea in cosmaruri si imi curge apoi, lichefiata magic, pe sira spinarii, de jos in sus, spre maduva creierului, spre punctul acela vinetiu care explodeaza apoi si imi aduce aminte de punctia lombara care se face nebunilor isterici. trebuie sa-mi canti, iata, e ceasul cel mai greu, minutele lui ma apasa cleioase pe sani si se scurg apoi ca niste limacsi catre mijloc.

nu e de stat la capataiul meu, daca nu imi canti cu vocea ta de culoarea lemnului de cedru, cantece nemaiauzite, trebuie sa ma faci sanatoasa, trebuie sa-mi spui in graiul tau inverzit de weed cum ajungi la pace cu carnea ta, cum iti cureti visele naroade din ea, de ce pare sa aiba o minte a ei, despartita de firisoarele electrice din creier pe care crezi ca le poti controla, asta trebuie sa-mi luminezi in noaptea aceasta si in ceasul cochiliei.

canta-mi, iti cer, scutura-ma de friguri si de fierbinteli, spune cantecelor tale sa-mi lege din nou rodul de pantece, sa imi subtieze somnul si pielea, sa imi dea inapoi simtul secundelor roiuri pe care le traieste cu sete si cu foame, pofta mea de a rontai lucrurile si oamenii sa mi-o aseze inapoi, pe interiorul omoplatilor, ca pe o nostalgie de a zbura.

trebuie sa nu te opresti din cantec, sa ragusesti, vocea sa ti se piarda in fumurile diminetii, soarele sa treaca peste ea cu o lumina noua, nemaivazuta, in care eu insami devenita cantecul tau sa gasesc trupul meu vechi si luminos, neimbaiat de nici o apa, neiubit de nimeni, nemiscat si stralucitor ca o insecta proaspat iesita din gaoacea ei, cu o piele noua si de nestrapuns, fulgeratoare si rapace, infometata de lumina.

 

 

Anunțuri