sarpele… fiintza asta problematica. parca il vad intinzandu-se cu marul, asa, uleios pe jumatate, pe alta jumatate curios. oricum, se intinde in fiecare zi, in fiecare dintre noi. se agata de cate un punctishor mai slab sau de cate un complex si-ti sopteste: hai… fa cum iti spun eu. ai incredere…

nu stiu daca spune exact asa, dar in cazul asta cuvintele lui sunt intraductibile. sunt ceva intre dorinta de a te vinde cat mai scump si cea de a deveni cat mai important. cuvintele sarpelui sunt zvacnirea aia mica din stomac: de a fi recunoscut, de a fi „tare”, de a fi cel mai… printre oameni. nici macar in interiorul tau.

cuvintele sarpelui se aud cel mai bine in oamenii care nu se asculta.

Anunțuri