white bitch, he said. si asa si este. insa doar in zilele in care nu simti ca pasii care se indeparteaza ar durea mai putin daca te-ar calca direct pe bucati de carne. endless white bitch, intrebati orasul, el stie cel mai bine, strazile lui lungi ma cunosc, sunt vrajitoarea drumurilor intortocheate.

asfaltul stie, e o piele artificiala care te recunoaste dupa lungimea pasului. sub el, milioane de antene argintii aduna si clasifica informatii despre fiecare, retusand profilele in functie de ultimul mers zburdat de bucurie.

uneori suntem doar noi in tot orasul, eu si el, si cu toate acestea nu ne gasim, ne urmarim si ne adulmecam ca doua animale ciudate care se vaneaza. ne impartim casele si aerul de respirat, iar apoi trecem la impartitul ideilor. acolo e cel mai crunt, ideile sunt atat de importante incat ne uitam sufletele pentru ele.

white religious-in-a-bizarre-kind-of-way bitch. azi mi-am adus aminte dupa ani intregi de „sa nu apuna soarele peste mania voastra”. si n-a apus.

Anunțuri