way to go andrei marga

vreau sa fiu prima care saluta primul editorial (comentariu, notita de lectura, etc) al lui andrei marga care trece pragul psihologic de 200 de citiri. cum ar veni, ce dovada mai vreti ca e adevarat: yes, we can

acu’ lasand gluma deoparte, e de salutat prezentarea cartii lui barack obama (sigur am mai citit despre ea intr-o dilema veche) in acest moment, cand personajul e “cald” din punct de vedere jurnalistic, e pe val, cum s-ar spune, si e sanatos sa indepartam din povestea lui orice radacina ce ar putea genera mituri, sa-l aducem aproape si sa-l privim ca pe un (primul?) om politic normal. in sfarsit vad la andrei marga un demers care mi se pare coerent cu imaginea sa de om de cultura, intelectual, “capul” unei universitati care se lauda cu ascutimea spiritului si inaltul grad de educatie (asta pe langa coeficientul urias de scolarizare a neamurilor cadrelor didactice )

asadar, din nou, lumea nu va mai fi la fel: un editorial al lui andrei marga a depasit 200 de citiri intr-o singura zi. cum sa zic: vedeti ca putem? in ritmul asta, indraznesc sa va sugerez: poate va alegeti niste subiecte la fel de tangibile datzile viitoare, oamenii normali care citesc ziarele cotidiene sunt mai aplecati catre imediat.

felicitari din nou. nici nu stiti cat de sincere inseamna ca lumea v-a perceput ca fiind mai uman

way to go kapetti

pentru ca desi e cluj, la terasa kapetti se mananca niste hamsii de le tii minte. si mujdeiul de usturoi e bun, si portia e mare si nu costa decat 4 lei, si is prajite bine de tot, asa cum li se sede.

si ca totul sa fie perfect, va anunt ca halbele de bere se baga scurt la congelator si vin la masa cu brobonele de gheata, cum ar veni, iti lasa gura apa.

m-am gandit sa scriu asta pentru ca nu era mai nimeni ieri. terasa e chiar ok, mult lemn, atmosfera placuta, copacei. e undeva pe clinicilor, de la piezisa spre more la vreo 10 pasi.

P.S. si intr-una din toalete e sechestrat sting, si canta, si canta…

P.S.2 rubrica asta se transforma incet intr-un bursuc gastric rau cu tendinte de obezitate intrerupte de diete. ai uandar uai.

way to go donner

la cluj, pe sincai, undeva mai sus de magazinul ala de lenjerie cu floricele si tije prin burta (da, iubesc lenjeria aia care se “monteaza” de nu-i adevarat…), s-a deschis un vis de restaurant turcesc pe numele sau donner.

asa. deci au niste sandvisuri in chifle care se coc direct acolo sub nasu clientului  si au coaja buna si crocanta si nu e “pita” din aia cretina ca la toate fast-food-urile care se imbiba de uleiu din cei 7 cartofi prajiti si ti se lipeste de toti dintii . deci chifla de la donner bate tot.

acum sa trecem la continut. stergeti-va din cap toti puii aia rotisati si maioneza curgacioasa, puneti in loc carne de vitel rotisata exact cat sa nu fie uscata sau cruda, multe rosii, ceapa, sos cu iaurt si chilli si porumb, in chifla de care ziceam inainte, coapta bine.

egal un sandvish baby donner pe care l-am baut… asta… mancat aseara. excellente.

is mai scumpe kebaburile si toate alea, dar dintr-un baby donner te saturi toata ziua si e asa de bun, nu e uleios, nu curge, nu ti-e rau dupa el, deci nu merge sa ii zic sandvis gretzos, cum le zic la alealalte.

donner is good. ia premiu de la cru.

gut, besser, donner

way to go alexandra groza. (special II)

premiul al doilea merge tot la o groza. pentru cel mai de bun simt post despre toata faza cu tiganca imputita si etceteraaaaaaaa! (a se citi asa cum canta ada milea cuvantul asta) asadar, alexandra scrie aici ceea ce se numeste, intr-o lume normala, bun simt si minte lucida. se aude, domnii mari ziaristi si lideri de opinie?! voi aia care deja crosetati variante la viitorul proces, la ce o sa zica basescu, daca zice da sau zice nu, daca…

parca ati luat-o razna. subiecte scoase din eternul sac al politically correctness-ului sterp si fara vlaga. asa cum scriam la alexandra pe blog. va doresc la toti sa faca odata basescu caca undeva si sa aveti inregistrarea. sa comentati apoi despre consistenta, culoarea, mirosul si de ce nu, insemnatatea globala a cacatului domnului presedinte.

o fatuca de douaj’ de ani care nu stie atatea combinatii cate stiti voi v-a dat putin clasa. la capitolele realitate, bun simt si normalitate. bravo, mikidutza!

way to go mihaela groza (special)

deci se poate. vreau sa dau premiul pentru cea mai aerisita si haioasa si simpatica cronica de carte pe care am citit-o in ultima vreme. premiul merge la domnisoara/doamna mihaela groza, pe care n-o cunosc dar mi-a bucurat “aseara”, si care scrie in ziarul studentesc de saptamanile astea doua cu lejeritate si pe limba studentilor despre un veac de singuratate a lui marquez. cu fericire am vazut ca fata nu a ingurgitat textele obosite si prafuite care se scriu de obicei la cronica de carte si care sunt, in general, un fel de rescriere a textelor publicitare de pe spatele cartii.

asadar, inca o data felicitari pentru mihaela groza, premiul lu’ cru pentru scris relaxat si verde, fara clisee gen “autorul s-a nascut bla bla, a trait bla bla si a murit”. si inca un punct in plus pentru fragmentelul in care este atentionat cititorul unde s-ar putea impotmoli in scriitura lui marquez. limpede, curgator si promitator.

asa cum ziceam inainte. deci se poate.

PS. in rest, ziaru’ e de plict cu aceleasi subiecte ever and ever de ziar studentesc, concerte, pseudo-opiniutze, etc. die plict