katyn. idei necontrolate

“sora catre sora: ai ales moartea!

sora catre sora care a ales sa uite cine i-a ucis fratele: am ales sa fiu de partea ucisilor, nu a ucigasilor!“
Katyn. Andrzej Wajda

Katyn.

el este un om ciudat si plin de semne si masuri. aseara ne-am uitat la katyn. acel katyn. cumva l-am inteles. se potriveste aceasta replica, reprodusa dupa ureche din film, cu surorile care disputa principii pe piatra de mormant a fratelui.

intrebari: pana la urma, cui folosesc 20.000 de ofiteri morti? ce juraminte sunt mai “tari” decat acel “la bine si la rau, pana cand moartea…”? unde se termina omul si incepe animalul? ce fel de biserica e aia care profita dintr-un razboi? si. cui foloseste un razboi?

uimire: cum viata reuseste sa-si gaseasca, asemenea apelor, un punct ascuns, nebanuit, prin care se revarsa.

sistemul.

mi-am inceput ziua ducandu-mi copilul la cresa pentru prima data. cum ar veni, a fost prima lui zi de “sistem”. deep inside, cred ca nu exista parinte care sa nu se urasca pentru asta. ii initiem. pentru binele lor, nu?

populatia.

apoi ascultand parerile cantitativ-comunistoide ale acestui sef de consiliu judetean. care a descoperit insusi principiul. “banii sa urmeze populatia”. sa nu se mai imparta pe principiul procentului politic, ci pe principiul procentului “populatiei”. de ce e mai buna varianta a doua? probabil pentru ca are cuvantul magic populatia. cand spui, mai nou, “populatie”, parca redresezi istoria. supralicitat gen boc: pentru populatie, in sprijinul populatiei, in interesul…

populatia asta a devenit, acum, scurt, cat o campanie, scutul unor inapti. de ce sa judeci calitativ, cand “populatia” sta acolo si abia asteapta s-o transformi in purtator de interes? de ce sa te cramponezi in proiecte, cand argumentul majoritatii, al numarului, statistica, iti face din tampenie o mare realizare electorala.

si lumea chiar nu e proasta, vede si intelege, indiferent de ce apare in ziarul de a doua zi. respectiv ode la o initiativa care nu se poate ridica mai mult de doua degete peste sistemul de acu’ 25 de ani. de unde ajungem la epilog.

statistica.

acest pseudo-intelect. statistic, cei 20.000 de morti de la katyn sunt o linie trasa pe o harta. statistic, mi-am bagat copilul in “mega-sistemul” in care va trebui sa isi gaseasca un drum in viata, sistem fara-de-care-nu-se-poate. sistemul populatiei. statistic, acest presedinte de consiliu judetean gandeste pe majoritati, esantioane, voturi. linia dintre majoritate si minoritate, din punctul de vedere al “populatiei”, este pe cat de pacatoasa filosofia unei dictaturi. in fapt, “populatia”, ca principiu, nu este decat versatilitatea (si cinsimul) de a alege cine reprezinta la un moment dat majoritatea. orice minciuna, oricat de bine construita, sufera matematic: exista un minim unu care stie adevarul. apoi, pe cine alegi arbitru: oglinda sau cartea de istorie?

si iata. cu uimire, istoria ne arata ca statistica se frange in spirit. undeva. irational. un om alege sa se asculte, sa se rusineze, sa il doara, sa se sinucida, sa planga, sa recunoasca, sa iubeasca. e un miracol. o forta care rastoarna miliardele de clestisori marunti ai unui sistem care, vocal, preamareste “populatia”. (in fapt, alege o majoritate cu drepturi.)

e frumos. un carnet de razboi recuperat si transmis ani de zile din om in om atesta un adevar istoric “mintit” cu ani de propaganda. un om care are curajul sa-si puna intrebarile pana la capat nedumereste si aduce la psihoza adevarati calai. daca rupi un afis nkvd-ist si te ascunzi cu o fata pe acoperis, cand te dai jos, o saruti si apoi mori. dar ai sarutat.

de aia sunt viata, si, implicit, victoria, miracole. refuza populatia si statistica.

rrrrrrRRRRRRRR.

dupa mai bine de jumatate de an de criza, reduceri de salarii la ministri, imprumut de la FMI, imprumut de la CE, impozit forfetar si altele, Boc descopera:

“Sunt agentii guvernamentale la care soferul castiga peste 4.000 de lei”

rrrrrrrRRRRRRRR.

chiar asa?! si si-a dat seama acum?!

mega-PM. ce sa mai zici.

sansa lui boc

experienta alegerilor prin care am trecut anul acesta ne anunta o certitudine: clujenii vor vota ca primar al clujului pe oricine va arata boc cu degetul. de aceea cred ca, dupa ce a “dat” judetului un presedinte de consiliu judetean ca alin tise si niste deputati ca adrian gurzau sau petru calian, boc are o datorie morala fata de clujeni: aceea de a arata cu degetul un candidat competent.

spun asta constienta fiind de faptul ca majoritatea optiunilor vizibile pe care le are sunt (sau ar trebui sa fie) inacceptabile: sorin apostu, daniel buda, florin stamatian, alin tise, etc. e vorba, dupa cum arata si evidenta, de indivizi slab pregatiti administrativ, fara o viziune coerenta a unui oras, fara idei sau scopuri inalte, fara stachete ridicate. niciunul dintre acestia nu a prezentat niciodata vreun proiect care sa il ridice sau sa-i confirme calitatile de lider comunitar. niciunul nu “a avut un vis”, ca sa zic asa.

de aceea, este imperativ, mai ales tinand cont ca si viitorul prefect va fi tot un portocaliu, ca orasul sa nu fie lasat pe mana unor personaje care nu au capacitatea de a aduce mai mult de panselute, strazi asfaltate sau beculetze de craciun clujenilor.

cred ca aici emil boc poate face diferenta. poate sa inceapa un alt gen de istorie. poate sa termine peste cativa ani ca un premier bun sau prost, dar sa ramana in memoria clujenilor ca un om care a lasat orasului o mostenire adevarata, valoroasa.

in alta ordine de idei, nu stiu daca sa ma bucur pentru nominalizarea lui sau nu, insa am decis sa ii mai acord credit inca o data. daca s-ar gandi de doua ori la experienta clujului, poate n-ar face aceleasi greseli la bucuresti. mi-as dori sa nu se inconjoare de incompetentii cu care s-a inconjurat la cluj, si aici vorbesc cei cativa ani de teren facuti prin primarie. da, clujul are o alta fata, insa nu are proiecte majore, pe termen lung. da, strazile se asfalteaza, insa au existat oamenid e afaceri seriosi care au fost la o aruncatura de bat de a-si muta afacerile din cluj din cauza blocajului intentionat al primariei la capitolul dezvoltari imobiliare. cred ca majoritatea clujenilor care au construit ceva in ultimii ani stiu cat de corect se lucreaza in primarie cand vine vorba de imobiliare. da, stadionul ion moina a fost daramat in sfarsit, insa cred ca pana acum era gata construit pe jumatate, daca n-ar fi existat curentul prostesc in partidul premierului, curent care a dictat intarzierea proiectului. basca nepoata angajata in primarie…

de asta zic, poate boc nici nu e constient ce sansa are. poate s-o ia de la inceput si de data asta sa nu mai faca greselile care incep sa se vada la cluj. trebuie sa-i doresc lui emil boc sa reuseasca in primul rand pentru ca mi-e prea drag orasul asta sa-l vad administrat de un putzoi politic fara orizonturi. in al doilea rand pentru ca, daca boc e “generatia tanara” si se dovedeste a fi tot un comunistoid obosit, ne vom sparge capul cautand alternative. si, in final, din mandrie ardeleana pai n-ar fi cazul sa incheie cineva trista traditie a politicianului ardelean care “se frige” la bucuresti?

afisul lui eckstein

sa ai simtul umorului, cand in jurul tau altii gandesc asa:

sa nu cautati citatul ala in ziua de cluj, ca o sa va suparati pe cei care au scris mesajul (parerea mea, dupa violenta si felul “cruciat” in care e pusa problema, sunt trucate de pdl).

ca sa nu spun ca sunt altii. iata, de pilda, zilelele trecute am primit un sms:

“Nu lasa Clujul tau sa ajunga Buda lor!”

asa e. da-le dreaq de proiecte. am vazut ieri un afis in care boc dadea mandru mana cu adi gurzau. o fi aflat ca bietul om traieste doar cu 1280 de lei pe luna si nu mananca paine sa-i ajunga banii de costume armani.

ah, sa nu uit. am mai primit in posta o scrisoare de la daniel buda, pe care scrie pentru tine, iar in interior ii tot da cu “sa nu uiti, Clujule…”. langa ea, poza aia mare, de grup in care apar tise si boc, sa ridice moralul si exit-poll-urile mainilor bune pe care se afla romania.

si mai era babuta aia: “Sunt Marius Nicoara….”

“Am ceva ce multi expirati din acest domeniu nu au avut vreodata ori nu mai au din vremurile in care le-a trecut pe la nas primul plic cu bani”

“Dar Imparatul e dezbracat!”
HC Andersen, Hainele cele noi ale imparatului

iata un mesaj din partea unui tanar jurnalist clujean, dedicat patronilor de ziare din cluj. un mesaj curajos care ma face sa cred, vorba unui prieten, ca inca nu e prea tarziu, inca mai sunt sanse. cititi aceste randuri si bucurati-va cu mine de curajul si frumusetea lor. treceti-va un “bifat” la doza de optimism. puneti-va intrebari cand adulati cate un editorialist plin de adevaruri. puneti-va intrebari despre libertatea pe care o aveti, de fapt. amintiti-va, dragi colegi, cand ati simtit ultima data satisfactia scrierii unui text? cand v-ati privit numele in ziar cu mandrie, cand v-ati simtit apreciat si rasplatit de sef pentru ideile corecte, de bun simt? si, inca o data, va rog, cititi cu mine ce spune acest jurnalist tanar, curajos, naiv si sincer pana in maduva oaselor. declicul s-a produs. “imparatul” a fost dat de gol.

Reiau si spun din nou cateva lucruri. Mi-am facut o imagine clara despre ce face, de fapt, patronul de gazeta in Cluj. Poate nu e cazul sa generalizez, insa vreau sa atrag atentia ca prea mult noi, jurnalistii, facem studii, dezbatem, povestim, ne pripim in scaunele din redactii si asteptam ziua salariului decat sa dam doi bani pe noi. Nu ne respectam deloc noi insine, atunci la ce sa ne mai asteptam la patronat?

Hai sa postam pe forum toate comunicatele primite de la Clubul Roman de Presa, care se plictiseste la fel ca noi si sa scuipam in sec atunci cand vine vorba de respect. Poate colegul Tibi spunea bine, nu am de ce sa imi exprim punctul de vedere deoarece nu conteaza, sunt prea mic, nu am un nume. Dar am constiinta, am idei, am respect fata de sine. Am ceva ce multi expirati din acest domeniu nu au avut vreodata ori nu mai au din vremurile in care le-a trecut pe la nas primul plic cu bani venit de stiu ei unde.

si pentru doza de concret: conducerea cotidianului “foaia transilvana” a concediat un jurnalist astazi, dupa ce pe formului asociatiei profesionistilor de presa din cluj un alt ziarist (cel cu mesajul din titlu) a ridicat problema umilintelor la care sunt supusi tinerii jurnalisti de la cotidianul amintit. cititi aici detaliile povestite chiar de cel care a “spart gheata” si a relatat cum tinerii jurnalisti sunt amenintati cu taierea salariului daca nu semneaza anumite texte.

mihnea cel rau s-a facut blogger. si eu

si-a facut blog. ne cheama sa ne sarim cu el. hei, uai nat? parca l-am mai scris cand s-a dus redactor sef la Cotidianul: mihnea cel rau, “ticu” de la clujianu, seeeee-diiinta! de la ZC, “pe cai, voinicii mei” . pai si sa nu sari? HUUUUUUUUU-hAAAAA!!! (explicatie audio: saritura mea preferata, una a mintii, saritura de suflet, exclamatia lui al pacino gonind, orb, la volanul masinii rosii sport, parfum de femeie, gonind, orb, viteza, volan, orb viteza…)

uite, asa mi se intampla de o vreme. intru chitita sa scriu ce ma nerveaza, ce mi se opreste in gat, ce ma umple de scarba, ce ma bucura…. si dupa ce ambalez putin motorul, constat ca bre… da-i naibii pe aia… scru ailalti… am intrat asa intr-o pasa de pas… mai scriu cate una acrisoara cu dedicatie, iar pe la final ma gandesc: “pfuuu, la ce bun?! o sa schimb lumea? nu! o sa…? nu… la ce bun?! ma revolt cand aud ce-mi mai povestesc vechii prieteni ca a ajuns “presa clujeana”, dupa care ma gandesc: si ce?! pai pe astia nu-i intereseaza valoarea sau corectitudinea, ci doar banuuuu’, fara numar, baga sub camasa! ce sens are sa-i spui unuia din asta de valori? se sterge cu ele la fund, sa avem pardon. ba chiar mai rau, se sterge cu ele la fund dupa ce s-a iubit cu ele in scris pe larg… valori-egal-ce-vorbim-noi-cand-nu-sunt-altii-si-ne-pisam-pe-ele, nu baietzi?

asa ca intreb: m-am mamizat? m-am alienat? am devenit cinica? am crescut? exista sictir dupa blog?
)

prietenilor mei ziaristi

mi s-a intamplat ieri o chestie, nu stiu cum sa zic, m-a intors pe dos… adica, voua va pot zice asa, mai din topor, ca sunteti ai mei si ma intelegeti. veneam cu bebe din parc si ascultam info pro (mica paranteza. cica incep stirile: “un soldat american de la baza mihail kogalniceanu din constanta a bagat in spital trei persoane, dupa un accident de masina. doi romani au batut si au jefuit o batranica italianca de 90 de ani. urmeaza stirile PE LARG” ) adica cum, pe larg, zic. soldatul ala o mai fi violat si trei babe si a devastat un magazin inainte sa intre cu masina in aia trei, sau oare ce naiba mai poti afla la stirile PE LARG?!). si cum schimb mereu drumul catre casa din cauza (sau datorita? )unei credinte mai samanice asa (cica daca mergi pe acelasi drum mereu, moartea stie unde sa te gaseasca, ma rog, stiu ca suna morbid, dar vorba aia, fiecare cu piticii lui), ma trezesc la un moment dat pe langa primarie, unde o doamna mai pe la mid-thirties statea cu un plod mic in bratze si o fatuca mai mare. pe ea, ca pe un stalp, ceva carton ieftin cu litere de o schioapa: greva foamei pentru locuinta.

nu stiu daca a fost faptul ca in carucior imi duceam propriul copil, sau poate indelunga lipsa de job sau poate lecturile deprimante pe care le tot dezvolt (ceva istorie destul de pertinenta a loviturilor de stat din romania), se poate sa fi fost doar dispozitia pe care am avut-o ieri… in orce caz, m-a palit o rusine sora cu moartea.

bine ca avem timp sa comentam vesnica prea-prostire a unui politician. vai, dar astea sunt lucruri serioase, veti spune. omologam a saizecea tzatza a nu-stiu-carei fufe si facem o deontologie din asta. vai, dar astea aduc cititori si ne cresc vizitarile, veti spune din nou. numaram banii tuturor hotzilor, pardon, potentzilor oameni de afaceri, din oras si “le-o zicem” unor personaje triste si obosite gen boc sau apostu (sau cine ma mai revolta pe mine pe-aici).

in timpul asta, oamenii adevaratzi trec pe langa noi. zac expediatzi in stiri de manseta, cu micile lor lumi frante. la “ziarele serioase” nu e loc de oameni, e inflatie de “lucruri importante”. va propun un joc: cand ati vazut ultima data un om caruia i s-a terminat lumea? ati simtit disperarea aia sticloasa care li se pune in ochi si-i face jumatate animal si jumatate actor de oscar? ati simtit cum nu mai doresc nimic, ca undeva in strafunduri li s-a rupt o coarda si sangereaza putin si mor putin, ca nu au nici dupa ce sa bea apa, ad literam? o mama cu doi copii care face greva foamei, e putin?

nu stiu, poate am cazut eu intr-o pasa socialista, poate m-am prostit, dar ieri, trecand pe langa femeia aia, am simtit ca daca asta nu e subiect, atunci nimic nu e. si nici nu mai merita sa faci munca asta. si nici nu mai meritzi s-o faci. pana la urma, de ce si pentru cine scriem? sau mai ales despre cine… cand ne-am umplult de declaratzii ale nu-stiu-carui lider monoton pentru care viatza e cand se duce sa pupe copii in ceva excursii electorale. cand am pus mai presus de oameni calaii lor? stiu, suna a naibii de patetic si de “stangist”, dar ma incapatzanez: daca asta e “menirea” ziaristului, mai este ea o “menire” propriu-zisa?

asa, cu nedumerirea asta in suflet, m-a gasit seara. si parca cu un gust amar, coclit. ca nu-mi dau seama ce ni s-a putut intampla sa vedem moarte pe dinauntru si o lume care se termina mai putin spectaculoase sau importante ca o cuvantare die plict a unei momai… parca ideea era sa fim de-ai oamenilor, sau iar am inteles eu gresit?………

o manea pentru cluj

nu e nicio exagerare: la felul cum incepe sa arate clujul, in scurt timp, singurul lucru care va mai lipsi este o manea grasoasa care sa desavarseasca opera sub-artistica demarata de boc&comp, cu girul urbanistilor clujeni. ca sa intelegeti de ce m-am revoltat atat de tare e suficient sa mergeti seara in piata avram iancu: pe langa fantana aceea sinistra au mai aparut niste “decoratzii” de centru de oras istoric care te fac sa te simti in ceva bazar turcesc de mana a cincea.

si anume, niste beculetze montate in relief pe piatra cubica de la catedrala si pana in cealalta parte care da inspre teatru, care noaptea isi schimba culorile: mov, verde fluorescent, roz, galben-canar… in centrul istoric. in fata catedralei ortodoxe. BECULETZE.

seamana cu niste ochisori de extraterestru beat, ba parca cu niste marcaje aeriene pentru pigmei, te tot uiti si te minunezi si iar te uiti si iar te minunezi si nu-ti vine sa crezi ca un administrator de oras cu toate ale lui acasa ar permite sa se monteze asa ceva.

si ma intreb de ce nu invata unii din istorie, mai ales cand le este la indemana in modul cel mai obvios: cu alte cuvinte, ce il face pe boc sa creada ca beculetzele astea ale lui vor avea, in 10 ani, o soarta diferita de bancile rosu-galben-albastru ale lui funar? sau altfel: ce il face sa creada ca, odata treziti la realitate de uratzeniile din centru, clujenii nu-l vor abandona asa cum au facut-o cu funar?! aici cred ca e o plaga a politicienilor “ajunsi”: se cred invincibili. se hranesc din gogoasa asta. prieteneste, primarul ar fi bine sa se trezeasca inainte sa nu mai poata sa-si schimbe tonul ala imperativ nici cand merge sa faca pishu. si inainte sa faca ireversibil procesul asta de “infrumusetare” a clujului de la care mai lipsesc: perete de primarie cu rapirea din serai, biserica de la calvaria imbracata in paiete si pampon de trandafiri cu termometru si, daca tot n-au vrut ungurii sa plateasca renovarea statuii din piata unirii, de ciuda, sa-i “traga” lui mathias rex din piata niste ciocate, un ghiul si o unghie mica mai lunga.

nici acum nu mi-a trecut. ma gandesc ca voi iesi de la slujba de inviere din catedrala si voi cauta pupitrul DJ-ului, din reflex. iar altii, mai clubberitzi decat mine, se vor intreba direct unde e bara de strip-tease, ca luminile-s acolo, apa improscata asisderea…

de aia cred ca mai lipseste o manea scrisa frumos, avand ca personaje centrale niste copii de la tzara care fac pe dracu-n patru si ajung sa decida estetica unui oras cu consistenta istorica dupa bibelourile ravnite cand erau mici. o manea despre cum poti sa fii medic veterinar si nu te va impiedica nimeni sa perorezi cu superioritate despre orice tema de urbanism. in sfarsit, o manea latareatza si hahaita despre cum nu conteaza frumosul sau bunul gust atata timp cat “merge mintea la baiatu’”. ba mai ies si bani buni din asta…

cum e cu partidul ardelenilor

ca tot aud vehiculandu-se varianta asta, ba la unii mai vine si impachetata cu chestii de tras granite si taiat bilete la brasov. discutiile astea is chiar haioase la o bere, dar cand incepi sa le iei prea in serios am impresia ca nu-s foarte sanatoase si trezesc mici demoni care tradeaza suparari ancestrale.
n-as vrea sa intru in analize istorice sau “cum e in cucustania”, dar un partid al ardelenilor mi se pare o idee fara sens. adica nu vad ce ar rezolva, altceva decat frustrarea ca, in general, politicienii ardeleni gasesc destul de nedigerabile metodele celor din bucuresti, cu care nu se acomodeaza. de fapt, cam asta mi se pare “izvorul” unui astfel de partid: frustrarea.
ca esti mic, ca nu te ia nimeni in seama, ca ti se pare ca esti un bun meserias (si poate ca esti) dar nu ai unde sa te afirmi, si, esential, ca tu esti aducatorul reformei morale in societatea contemporana, ca s-o zic pompos, si nu te ia nimeni in serios. si aici, ajungem foarte repede la radacina lucrurilor care trebuie spuse.
scopul lucrativ al unui astfel de partid, dupa cum vad eu treaba, ar fi sa scoate in fata indivizi cu adevarat calificati si sa anunte o reforma morala in politichia acestei biete tari. prima parte se poate face din orice partid. a doua e usor nuantata. nu am nimic impotriva restauratziilor morale, e chiar sete de asa ceva cam peste tot in lume, as zice chiar cu predilectzie in romania, insa parca nu m-as arunca cu fruntea inainte la o lectie de morala facuta de ioan rus si vasile dincu.
de acord, personajele sunt interesante, invaluite de aure jumatate misterioase, jumatate intelectuale. ambii si-au creat un anumit renume prin debarcarea lui iliescu (care, ironic, a insemnat imbarcarea lui geoana, cum ar veni daca aduni si scazi, tot acolo esti) si prin faimoasele texte de indemn la reforma in partidul dominat de cozmanci si nastasei. insa de aici si pana la a si crede acea restauratie morala (care, nu stiu de ce, mie mi se traduce a un fel de mandrie sateasca) pe care o simt eu in ideea de partid al ardelenilor, calea este, daca nu inexistenta, macar infinit de lunga.
cu alte cuvinte, mi-e greu sa cred ca ioan rus, care si-a “montat” firmele apropiate sa soarba din banii luati de bechtel de la statul roman (multi bani, contract fara licitatie) ar fi ceva mare model moral. mi-e greu sa cred si in “reforma profunda a psd”, atata timp cat indivizi absolut obositi ca liviu medrea sau vuscan intra “din oficiu” pe listele consiliilor judetene sau locale. mi-e foarte greu sa cred ca partidul asta al ardelenilor ar functiona pe alt principiu decat cel pe care a functionat romania mare a lui vadim pana acum si mi-e teama ca sursele celor doua partide ar avea un filon comun: apropierea de niste servicii care functioneaza bine printre ardeleni si mizeaza tocmai pe exploatarea “mandriei satesti” de care scriam mai sus. cum ar veni, schema asta cu “partidul ardelenilor” ar fi capcana perfecta pentru niste oameni care voteaza cu organul patriotic si nu cu ratiunea. iar in scopul asta, nu e nevoie de un partid al ardelenilor pentru ca, de exemplu, ardelenii sa voteze in bunul lor spirit si sa iasa unul ca tise sef la consiliul judetean. cum s-a si intamplat.

clujul apasator al micilor golanasi

gasesc iritant fiecare moment cand aud asocierea “clujul, centru universitar”, “orasul multicultural” si alte palavre de genul asta, in principiu pentru ca ele sunt nascute mai degraba dintr-o expectanta snoaba decat dintr-o realitate. altfel, cum mi-as explica circurile legate de investirea consiliilor (local si judetean), calitatea “oamenilor politici” scosi in fata de majoritatea partidelor si felul in care o seama de indivizi, care ar trebui sa fie reprezentativi pentru “calitatile” clujului aleg sa se dea in stamba de dragul prietenilor care-i asteapta cu seminte in cartier.
de pilda, gasesc ipocrit ceea ce au facut majoritatea ziarelor locale: au jucat un rol de marie magdalena cu pd-l, iar dupa anuntarea rezultatelor, parca nu mai ajungea cerneala sa traga la semnale de alarma. adica patru ani au menajat, in campanie nu au scris de rau sa nu zica politicienii ca jurnalistii sunt rai sau adopta vreo pozitie (sic!), iar la sfarsit… ca in bancul ala, “mai bine fug putin si ma impiedic”…
nu poti sa faci o natie “poponauti” intr-un editorial si sa ceri ca atunci cand iesi din tara sa nu fi privit ca un tigan sau marlan autentic, oricat de spalata ti-ar fi camasa. nu poti sa taci sau sa scrii cu gandul la contractele publicitare, dar sa astepti credibilitate si apreciere. sunt cateva lectii care, intr-un veritabil “centru universitar”, ar face parte din bunul simt instinctiv. de fapt, ceea ce lipseste este clasa, cred. intr-un centru universitar veritabil ar trebui sa existe si o clasa rasata, pentru care “spiritul european” si restul cuvintelor care se rostesc cu atata usurinta prin tezele de doctorat de la ubb sa fie o a doua natura.
pe de alta parte, e asa o indolenta in politica si politicienii acestui oras, privite in ansamblu. de exemplu, nu mi-am putut explica niciodata cum a putut iesi emil boc cu un candidat ca tise la cj. mai ales ca intuia ca are sanse mari sa si castige, orice candidat ar fi propus. o minima responsabilitate te face sa te gandesti ca nu poti sa lasi un judet cu tot bugetul pe mainile unui individ care cauta motoare de dacie pierdute cat era prefect. de acord, exagerez, insa nu pot sa-mi scot din cap faptul ca omul asta, la tise ma refer, a supus la vot daca sa dea cuvantul unui consilier judetean sau nu. fie el si canta. cum ar veni, a pus din prima spiritul libertatii de exprimare in fata. o sa supuna la vot daca sa supuna la vot proiectele? ca aici se ajunge in ritmul asta.
merg dimineata si dupa-masa in parc cu Mara si ma enerveaza “jupanii” care isi parcheaza masinile de teren pe tot trotuarul, sa nu mai poata trece nimeni. ma enerveaza “jmecherii” care traverseaza parcul mare cu motociclete sau vin cu masinile si cred ca mamicile o sa cada pe spate la un ambalat de motor care ridica o tona de praf in nasul bebelusilor. si cred ca e simptomatic.
avem parcul, avem verdeata, avem linistea, din pacate atmosfera o fac baietzii cu 4X4 cumparat special sa mearga cu el la cafea in diesel si sa planga ca n-a fost destula apa plata in obsession cu o seara inainte.