cum e cu partidul ardelenilor

ca tot aud vehiculandu-se varianta asta, ba la unii mai vine si impachetata cu chestii de tras granite si taiat bilete la brasov. discutiile astea is chiar haioase la o bere, dar cand incepi sa le iei prea in serios am impresia ca nu-s foarte sanatoase si trezesc mici demoni care tradeaza suparari ancestrale.
n-as vrea sa intru in analize istorice sau “cum e in cucustania”, dar un partid al ardelenilor mi se pare o idee fara sens. adica nu vad ce ar rezolva, altceva decat frustrarea ca, in general, politicienii ardeleni gasesc destul de nedigerabile metodele celor din bucuresti, cu care nu se acomodeaza. de fapt, cam asta mi se pare “izvorul” unui astfel de partid: frustrarea.
ca esti mic, ca nu te ia nimeni in seama, ca ti se pare ca esti un bun meserias (si poate ca esti) dar nu ai unde sa te afirmi, si, esential, ca tu esti aducatorul reformei morale in societatea contemporana, ca s-o zic pompos, si nu te ia nimeni in serios. si aici, ajungem foarte repede la radacina lucrurilor care trebuie spuse.
scopul lucrativ al unui astfel de partid, dupa cum vad eu treaba, ar fi sa scoate in fata indivizi cu adevarat calificati si sa anunte o reforma morala in politichia acestei biete tari. prima parte se poate face din orice partid. a doua e usor nuantata. nu am nimic impotriva restauratziilor morale, e chiar sete de asa ceva cam peste tot in lume, as zice chiar cu predilectzie in romania, insa parca nu m-as arunca cu fruntea inainte la o lectie de morala facuta de ioan rus si vasile dincu.
de acord, personajele sunt interesante, invaluite de aure jumatate misterioase, jumatate intelectuale. ambii si-au creat un anumit renume prin debarcarea lui iliescu (care, ironic, a insemnat imbarcarea lui geoana, cum ar veni daca aduni si scazi, tot acolo esti) si prin faimoasele texte de indemn la reforma in partidul dominat de cozmanci si nastasei. insa de aici si pana la a si crede acea restauratie morala (care, nu stiu de ce, mie mi se traduce a un fel de mandrie sateasca) pe care o simt eu in ideea de partid al ardelenilor, calea este, daca nu inexistenta, macar infinit de lunga.
cu alte cuvinte, mi-e greu sa cred ca ioan rus, care si-a “montat” firmele apropiate sa soarba din banii luati de bechtel de la statul roman (multi bani, contract fara licitatie) ar fi ceva mare model moral. mi-e greu sa cred si in “reforma profunda a psd”, atata timp cat indivizi absolut obositi ca liviu medrea sau vuscan intra “din oficiu” pe listele consiliilor judetene sau locale. mi-e foarte greu sa cred ca partidul asta al ardelenilor ar functiona pe alt principiu decat cel pe care a functionat romania mare a lui vadim pana acum si mi-e teama ca sursele celor doua partide ar avea un filon comun: apropierea de niste servicii care functioneaza bine printre ardeleni si mizeaza tocmai pe exploatarea “mandriei satesti” de care scriam mai sus. cum ar veni, schema asta cu “partidul ardelenilor” ar fi capcana perfecta pentru niste oameni care voteaza cu organul patriotic si nu cu ratiunea. iar in scopul asta, nu e nevoie de un partid al ardelenilor pentru ca, de exemplu, ardelenii sa voteze in bunul lor spirit si sa iasa unul ca tise sef la consiliul judetean. cum s-a si intamplat.