CRU

din gura aghesmuita de sampania lui becali si tortul lui maximus s-a lansat la apa noul brand jurnalistic casual, sezonul primavara-vara-campanie - tonomatul. pentru ca trend-setter-ul sa nu fi tunat degeaba, directorii de marketing cu nume de jurnalisti au luat iute robotelul, i-au taiat motzul si l-au trimis in lume, imbracat in staniol auriu.

efectul?

intre pixul “scarbit” cu care n-a semnat in scanteia traian ungureanu si vocalizele de latrau-erou al muncii jurnalistice exersate de ciutacu, intr-un punct in care opiniile justitiar-lipicioase ale primului si scuipaturile celuilalt se amesteca pana devin principial-identice, s-au trezit peste noapte o suma de oameni a caror singura vina este aceea de a fi iubit o meserie - cea de jurnalist.

balastul care umple ziarele de informatii, altfel neimportante decat prin faptul ca ajung, la un moment dat, sa desavarseasca pagina pe care editorialistul genial o lasa posteritatii. puletele. jurnalistul. simplu. ne-scriitor de editoriale. ne-fauritor cu gura al viitoarei ordini democratice. ne-slujitor al idealurilor milenare de independenta si suveranitate. ne-vazut la tv cu figura incruntata spre viitor. ne-auzit analizand si comentand vesnica pomenire a unei declaratii politice lipsita de vigoare.

pentru pulete, din sufletul lui marcat de libertatea occidentului, traian ungureanu a scris azi:
<Dupa politicieni, preoti si magistrati, ziaristii si-au pierdut reputatia si au cistigat instinctul de iedera. Dati-le o directie si un perete de vila. (cu varianta innobilata cazare, masa, ras, tuns, frezat intr-o mare capitala europeana… n.a.) Se vor mula si catara, sub scut, strigind, coordonat, la intervale regulate, ceva despre „libertatea presei“.>

fascinant nu este rahatul trimis cu basculanta, ci familiaritatea cu care constiinta editorialistului descrie un procedeu. ma intreb, de la inceputul textului si pana la sfarsitul lui, cui se adreseaza editorialistul. care este publicul sau? cine sunt cei capabili sa dea o directie si un perete de vila? care e metoda, probabil empirica, prin care domnul ungureanu a descoperit principiul devenirii ziaristilor in general?

ma tot mir de succesul pe care il au bolovanii lui basescu aruncati in lac si miile de analisti, specialisti, editorialisti care analizeaza pozitia pietrei pe fundul lacului si insemnatatea morala a acesteia. intr-o gasca care ar realiza un ciao darwin mai reusit decat zilele cele mai bune ale lui dan negru, s-a pornit, a milioana oara, cruciada legitimitatii.

la gura unor presedinti cu state de plata pe la pcr, dna si alte stabilimente onorabile, din sub-uman in animal, puletele s-a vazut tarat peste tot. de cateva zile, el a coborat inca o treapta, ultima, in mineral, in lumea ne-fiintelor. o agentie de publicitate mare cat opinia publica i-a pus in loc de minte si inima niste fise si vreo doua optiuni, fix dupa chipul si asemanarea staff-ului creativ.