CRU

” Singura obiectie ce se poate formula aici este aceea cã “riscul” însusi riscã sã devinã, în teoria “societãtii riscului”, realitatea ubicuã, atotcuprinzãtoare”
Andrei Marga

ieri, ultima zi in care se puteau depune candidaturi pentru rectoratul ubb, cu voia dumnevoastra ultimul pe lista, cu voia lui si singurul, s-a inscris andrei marga. celebrul si curajosul profesor simon n-a ciripit nimic, dupa lunile de mailuri anonime si impinsaturi ideologice venite din partea “buna” a profilor ubb, cum ca el este cel-ce-va-sa…

in programul sau managerial, marga sustine ca vrea sa candideze (singur) la rectoratul ubb ca l-au rugat cadrele didactice (ati sesizat vreodata ce sinistru si monocolor suna “cadru didactic”? cadru de bicicleta, cadru didactic… formatorul de opinii si de caractere, “cadrul” didactic… horror) si el a resimtit-o ca pe o datorie. hihi! ma intreb care va fi reactia prin ubb la aflarea vestii, nu cea cu candidatura, cea cu “datoria de a candida”.

oare cum e sa candidezi de unul singur? flatant? sa stii ca indiferent ce faci, tot tu “te” alegi, ca nu mai e nimeni cu care sa imparti concursul. sa fii candidat unic si sa fii ales cu unanimitate, hihi!, parca il aud pe stefan dimitriu la ceva adunare pesedista rau “impotriviri? abtineri? IN UNANIMITATE…” cam asa suna unanimitatile lor, ca un sir lung de optiuni pe care nimeni niciodata nu le ia in serios pentru ca nu fac parte din ideologia “de clasa”…

bietul domn marga, sacrificat si cu atatea functii de rector pe te miri unde, se simte unic dator si pentru ubb, si simte si nevoia sa precizeze ca nu si-a comercializat functia, tot in programul managerial, ca te iau fiorii, la atatea realizari si atata grandoare, cine si-ar fi pus problema ca insusi domnul marga ar fi fost capabil de asa ceva… asa ca te miri ce resorturi interioare il pot determina pe om sa adauge dezvinovatziri din astea…

am o singura dilema cu intelectualii astia, mai ales astia de insectar, unici, metalici, care isi trag masini cu “sir”… veci nu am auzit ceva cald, uman, de la ei. marga are rubrica aia din ziua de cluj unde scrie niste plicturi teribile, aride, ca niste fise de lecturi la fel de aride scrise de niste oameni seriosi, teribil de seriosi, de fiecare data cand citesc ceva scris de marga ma gandesc la micul printz si omul de afaceri care numara stelele pentru ca le poseda…

cam asa isi numara si marga cuvintele lui, care incep cu mai mereu cu “in contextul…” (asta e o chestie specifica adevaratelor cadre… didactice: parca numai ele stiu sa inceapa o prezentare care trebuie sa fie interesanta cu expresia asta. mai sunt unii talentatzi care baga: in contextul unei tot mai rapide unificari a proceselor de eradicare a… nu mai retzin) si se termina cu realitatzi conjugate, reazeme, concepte, conceptualizari… pietre, pietre, stele. reci, fara suflet…

nu-i nimic, pe marga il va incalzi un cor de aplauze, cadoul lui de noul an, bis-uri nenumarate, ovatzii pentru noul acelasi vechi “sir” al fondurilor ubb…