way to go mihaela groza (special)

deci se poate. vreau sa dau premiul pentru cea mai aerisita si haioasa si simpatica cronica de carte pe care am citit-o in ultima vreme. premiul merge la domnisoara/doamna mihaela groza, pe care n-o cunosc dar mi-a bucurat “aseara”, si care scrie in ziarul studentesc de saptamanile astea doua cu lejeritate si pe limba studentilor despre un veac de singuratate a lui marquez. cu fericire am vazut ca fata nu a ingurgitat textele obosite si prafuite care se scriu de obicei la cronica de carte si care sunt, in general, un fel de rescriere a textelor publicitare de pe spatele cartii.

asadar, inca o data felicitari pentru mihaela groza, premiul lu’ cru pentru scris relaxat si verde, fara clisee gen “autorul s-a nascut bla bla, a trait bla bla si a murit”. si inca un punct in plus pentru fragmentelul in care este atentionat cititorul unde s-ar putea impotmoli in scriitura lui marquez. limpede, curgator si promitator.

asa cum ziceam inainte. deci se poate.

PS. in rest, ziaru’ e de plict cu aceleasi subiecte ever and ever de ziar studentesc, concerte, pseudo-opiniutze, etc. die plict