frica. disimularea. autocenzura. frica. 1984 (al saselea)
“A-ţi disimula sentimentele, a-ţi controla muşchii feţei, a face exact la fel ca toată lumea — acestea au devenit deja reacţii instinctive. Dar există întotdeauna un interval de câteva secunde, în care expresia din ochii lui l-ar putea trăda”
m-as concentra asupra momentului aceluia unic si care tine fractiuni de secunda. se numeste, in opinia mea, umanitate. de fapt, cam asta e 1984 a lui Orwell. o carte care iti sufla in ceafa, te strange si iti trezeste cele mai ascunse spaime. te forteaza sa te gandesti la cat de des esti tu si cat de des ies la suprafata obiceiurile implantate de curentele majoritare de gandire in care se molcomeste lumea. cat de des e treaza umanitatea. citeam zilele trecute ceva raport cu libertatea de exprimare in romania, care ar fi la un grad foarte redus.
eu cred ca libertatea de exprimare exista oriunde. cu conditia sa nu fie autocenzurata. si aici avem o mostenire geniala. mostenim fenomenul pitesti, in esenta. si pesimist vorbind. optimist, mostenim varfuri singulare de oameni care n-au renuntat la ce au crezut ei. nici in ruptul capului. si nu la figurat 
am citit-o de mai multa vreme, motivul pentru care am decis s-o “cronicizez” este ca uneori am senzatia stupida ca te pandeste la fiecare colt un 1984. sublimat la o linie, la o idee, zi de zi te bati cu un 1984 subtil. care vine, voluntar sau nu, din autocenzura, din frustrare si din a nu sti cine esti, dar mai ales cine vrei sa fii cu adevarat.
e un exercitiu de umanitate, pana la urma. mai presus de toate, cred, 1984 te invata valorile supreme, departe de alea pe care le crezi in fiecare zi: bani, pozitie sociala, casa, etc. alea is niste efecte mai bune sau mai rele ale valorilor pe care le ai.
si inca ceva. frica aia mica si infometata pe care ti-o arata cartea se destrama la sfarsit intr-un mod absolut senin. acolo este momentul cand, teoretic, omul realizeaza ca nu-si poate pierde decat viata. si mai ales ca ea este independenta de frica. asta spun fragmentele acelea de secunda in care poti citi in ochii unui om exact cine este si nimic altceva.
